Nimeni nu se gandeste ca, atunci cand i se intampla ceva rau, in necazul lui se gaseste si o parte de bine. De altfel, psihologii actuali recomanda, pentru ca oamenii sa-si pastreze optimismul, sa ia din fiecare necaz ceea ce este bun. Un exemplu ar fi ca cei bolnavi, aflati in spitale, sa nu-si mai planga de mila ci sa se bucure de timpul liber pe care altfel nu l-ar fi avut. Oricum, nu la asa ceva se gandea domnul Savulescu Sorin in clipa in care destinul avea sa i se schimbe dintr-o data. Domnia sa lucreaza la o firma de TV Cablu din Bucuresti.
“Eram pe teren, la un bloc unde trebuia sa schimbam cablurile vechi, sa trecem pe optic. La un moment dat, cand am pus mana pe unul din fire, am simtit cum mi se rupe mana, efectiv. Am mai apucat sa-mi dau seama ca prin fir circula curent electric. Apoi se pare ca am lesinat”.
In timpul pierderii cunostintei, domnul Savulescu a trait un vis ciudat.
“Eram la poalele unui munte si trebuia sa ajung pe partea cealalta, dar nu exista nici o poteca si nici o alta modalitate de trecere dintr-o parte in alta. In timp ce stateam disperat la poalele muntelui, s-a stirnit dintr-o data un vant puternic care a adus un glob imens de lumina. Lumina s-a ajezat peste mine si intr-o clipa am fost pe partea cealalta a muntelui. Dupa care, lumina a disparut si eu m-am... trezit”.
Cand s-a trezit colegii erau speriati si chemasera o ambulanta. Nimeni nu intelegea, insa, cum patrunsese curentul acolo. Pana la urma, cum nu existau dovezi ale electrocutarii, concluzia unanima a fost ca lesinul avusese o cu totul alta cauza. Au trecut cateva saptamani de la accident si parea ca totul reintrase in normal.
“Numai ca remarcasem ceva. Ori de cate ori luam in mana un obiect metalic, acesta parca mi se lipea de palma. Mai putin la obiectele din aluminiu si cupru. Sotia si copiii mei radeau de fiecare data cand nu puteam sa pun lingura sau furculita in chiuveta. Imi spuneau Superman. La inceput am ras si eu cu ei, dar mai tarziu am inceput sa ma ingrijorez. Nu era normal ce se intampla cu mine”.
Desi a facut nenumarate analize, inclusiv tomografii si RMN, concluzia medicilor a fost una unanima: pacientul era clinic sanatos. Atunci, la sfaturile unui prieten foarte bun, a mers la un energo-terapeut. Si aici a aflat mai mult decat ar fi vrut. I s-a spus ca in emisfera dreapta a creierului este perceputa o activitate neuronica mult mai intensa decat in cazul oamenilor normali. In plus, meridianul energetic al inimii si cel al spinei era putin modificat, iar aura isi schimbase nuantele, culorile fiind mai stralucatoare.
“Nu stiam ce sa mai cred. Terapeutul imi explica totul de parca as fi fost un robot caruia i s-au adus imbunatatiri. Imi era teama, dar si de asta mi-a spus ca trebuie sa o controlez si sa o folosesc in favoarea mea”.
A plecat domnul Savulescu de acolo pus pe ganduri, nestiind ce sa ia de bun din ceea ce i se spusese. Era greu de acceptat realitatea. Si totusi, in cele din urma, rationalul s-a impus. Constient ca nu putea face nimic sa scape de tara sa, a inceput sa cateasca carti de specialitate despre energii si energo-terapii, hotarit sa se poata auto-controla.
“La ora actuala nimic nu mai este incontrolabil. Nici un obiect metalic nu mai ramine lipit de mine decat daca ma concentrez. Mai mult, am invatat sa alin durerile de cap si de spate, insomniile si micile stari de depresie si de angoasa“.
Deocamdata isi foloseste puterile pentru a-si ajuta familia si prietenii, dar se gandeste, deja sa-si deschida un cabinet particular de energo-terapie. Si totul a plecat de la o descarcare electrica intamplatoare.
