Daca aluminiul provoaca intr-adevar boala Alzheimer, ne punem intrebarea cum poate declansa aceasta forma de dementa? Se pare ca persoanele care mostenesc gena APO E4 nu au aceeasi capacitate ca si ceilalti oameni de a indeparta proteinele beta-amiloid si tau care formeaza placile senile si degenerescentele neurofibrilare. In consecinta, aceste persoane sunt expuse riscului de a contracta boala Alzheimer, mai ales daca se afla in regiuni prolifice depunerilor de beta – amiloid si tau.

Aceste zone daunatoare despre care vorbeam sunt acelea in care apa potabila este acida, bogata in aluminiu mononumeric si saraca in acid silicic, calciu si magneziu. In astfel de conditii aluminiul poate patrunde in creier provocand astfel un deficit de acetilcolina ce stimuleaza dezvoltarea placilor senile.

In mod asemanator, aluminiul interfereaza si cu enzimele calciu/calmodulin kinaza II si fosfataza alcalina stimuland formarea degenerescentelor neurofibrilare. Placile si degenerescentele create in aceasta maniera sunt semnele caracteristice bolii Alzheimer.

Astfel de corelatii explica asadar, de ce aceasta forma de dementa se intalneste mai des in regiunile cu apa cu aciditate crescuta, in randul acelor persoane care au mostenit gena izoforma APO E4.

Insa boala Alzheimer nu se reduce doar la placi si degenerescente, mai sunt si alte aspecte demne de luat in seama. In interesanta sa carte The Forgetting, David Shenk descrie boala Alzheimer astfel: "boala celor o mie de regrese – boala uitarii" iar dovezile stiintifice par sa sprijine aceasta caracterizare. De exemplu, Barry Reisberg, un neurolog de la Universitatea din New York, a constatat in 1969 ca simptomele bolii Alzheimer progreseaza in ordine inversa etapelor de dezvoltare a copilului.

El a demonstrat ca pe masura ce simptomele acestei forme de dementa se agraveaza, pacientul isi pierde pe rand capacitatile legate de perceptie, coordonare, comportament, limbaj si hranire, in ordine inversa acumularii acestor capabilitati in perioada copilariei. In ultima etapa a bolii pacientul devine asemenea unui copil pierzand in timp capacitatea de a merge, de a sta asezat sau de a-si sustine capul fara ajutor. Reisberg a denumit acest proces al celor o mie de regrese, "retrogeneza", adica "reintoarcerea la nastere".

Desi retrogeneza nu este o regresie perfecta, testele neurologice au demonstrat totusi ca pe masura ce boala Alzheimer progreseaza, relatia inversa in ceea ce priveste reflexele neurologice, metabolismul creierului si activitatea EEG este aproape perfecta.

Toate aceste dovezi l-au condus pe Reisberg la realizarea unei corelatii intre creier si un "ghem de ata" care se formeaza in copilarie prin infasurarea atei dar pe care boala Alzheimer il destrama. In copilarie se incepe infasurarea atei si formarea ghemului care este apoi desfasurat de boala Alzheimer care reduce capacitatea creierului de a mai functiona.

In boala Alzheimer degradarea creierului pare sa debuteze in zonele cele mai recent mielinizate, mai exact in hipocampus, motiv pentru care primele simptome ale bolii sunt pierderile memoriilor mai recente, dupa care demielinizarea ataca cortexul frontal, fiind astfel afectate puterea de concentrare, de a rationa si de a gandi logic.

Acest proces de demielinizare continua neincetat "desfasurand ghemul de ata" intr-o maniera previzibila pana cand este afectata si ultima zona iar pacientul de Alzheimer in faza finala a bolii devine ca un nou-nascut incapabil sa vorbeasca, sa stea asezat sau sa isi sustina capul fara ajutor.

Aluminiul inhiba de asemenea enzima fosfolipaza A2, provocand probabil disfunctii ale membranei craniene, reduce nivelul de peroxidaza glutationica, superoxid dismutaza si catalaza, fapt ce pare sa reduca si capacitatea enzimei de a actiona ca antioxidant. Drept rezultat, peroxidarea lipidica exercitata de catre radicalii liberi asupra membranelor celulare este accelerata.

Dovezile biochimice sunt asadar foarte bune, caci in cazul persoanelor cu deficit de calciu si magneziu, coroborat cu o absorbtie anormala de aluminiu, se observa intr-adevar inhibitia unor procese enzimatice, care tinde sa afecteze acele enzime care contin calciu, magneziu sau fier, elemente ce neutralizeaza aluminiul.

In consecinta, din moment ce aceste inhibitii provoaca in ultima instanta boala Alzheimer, nu este surprinzator faptul ca pacientii afectati de aceasta forma de dementa sufera de o varietate de anormalitati biochimice, dintre care autorul analizeaza unsprezece in cartea sa "What Really Causes Alzeimer's Disease". Din acest motiv, nici un medicament nu va putea preveni sau vindeca aceasta forma de dementa daca nu va preveni si absorbtia de aluminiu in corp.

Prevenirea bolii Alzheimer

Se pare ca expunerea la apa acida cu un continut ridicat de aluminiu si scazut de calciu, magneziu si acid silicic favorizeaza aparitia bolii Alzheimer.

Ati putea crede ca aceasta problema se poate rezolva usor prin adoptarea unei legislatii care sa impuna reducerea nivelului de aluminiu precum si cresterea nivelului de calciu, magneziu si eventual de acid silicic din apa potabila.

Ei bine, guvernele nu numai ca arata un dezinteres total fata de problema cresterii continutului de magneziu din apa potabila, ba mai mult, permit chiar folosirea sulfatului de aluminiu ca agent de floculare in instalatiile de epurare a apei. Aceasta practica reduce intr-adevar cantitatea de sedimente din rezerva de apa dar in acelasi timp creste semnificativ cantitatea de aluminiu dizolvat, mai ales daca apa este acida si in consecinta ar trebui sa se foloseasca mijloace alternative.

Sunt trei motive distincte pentru care putem afirma ca dieta occidentala promoveaza si ea boala Alzheimer. In primul rand, aceasta este deficienta in calciu si magneziu, fapt ce ii face pe consumatori sa fie sensibili la infectarea cu aluminiu.

In al doilea rand, multe alimente sunt fie impachetate, fie gatite in aluminiu. Cu cat alimentele sunt mai acide, cu atat aluminiul se dizolva mai usor. Si, in cele din urma, in majoritatea alimentelor prelucrate se adauga maltol pentru "imbunatatirea" aromei, insa maltolul sporeste capacitatea aluminiului de a trece de bariera de sange a creierului si de a interfera cu enzimele din creier.

Intr-adevar, atunci cand cercetatorii doresc sa studieze un iepure al carui creier prezinta placi si degenerescente caracteristice bolii Alzheimer, acestia il hranesc cu maltol. Nu exista nici o explicatie care sa justifice folosirea maltolului in foarte multe produse cum ar fi ciocolata calda, berea si alte produse de patiserie.

Reducerea riscurilor personale

Pentru majoritatea cititorilor acestui articol ziua incepe in mod obisnuit cu un dus. Daca apa folosita este acida, cu un deficit de magneziu si calciu, este posibil ca aceasta sa fie o sursa de aluminiu care intra in corp prin pori si prin nas.

Daca furnizorul de apa foloseste sulfat de aluminiu ca agent floculant pentru a impiedica formarea sedimentelor, atunci veti fi cu siguranta expusi la aluminiu. Dupa ce faceti dusul urmeaza sa va ungeti corpul cu inca un strat de aluminiu, provenit de la deodorantele si antiperspirantele pe care le folositi.

Nu se stie cu exactitate cat din acest aluminiu patrunde in corp, dar McGarth sustine ca exista o corelatie intre incidenta la o varsta timpurie a cancerului la san si folosirea deodorantelor si a antiperspirantelor precum si epilatul axilelor.

Cercetatorii britanici au recoltat probe de tesut cancerigen din douazeci de tumori mamare si au constatat existenta unor urme de paraben, aducand astfel dovezi in sprijinul ipotezei lui McGrath. Parabenul este o substanta chimica folosita in deodorante si alte produse cosmetice, care actioneaza in acelasi fel ca si estrogenul, hormon recunoscut pentru stimularea dezvoltarii tumorilor la san.

Parabenul patrunde asadar in corp si este posibil ca aluminiul sa actioneze in acelasi fel. E bine totusi de stiut ca deodorantele pe baza de plante nu contin de obicei aceste toxine.

Dupa aceea urmeaza micul dejun. Ceaiul, cafeaua si ciocolata calda sunt de obicei pregatite folosind apa de la robinet. Este foarte important sa nu folosim apa acida, moale, caci este foarte posibil ca aceasta sa contina aluminiu monomeric.

Majoritatea companiilor furnizoare de apa vor asigura analiza chimica a apei permitand evaluarea continutului de aluminiu, calciu si magneziu a apei furnizate. In caz contrar, exista companii particulare care efectueaza astfel de analize, relativ ieftin.

Poate consumati Coca-cola sau suc de fructe. Sa nu uitam ca aceste produse sunt de obicei imbuteliate in cutii (de aluminiu). Cu cat bautura a stat mai mult in cutie cu atat mai mare va fi nivelul de aluminiu din bautura respectiva.

Ciocolata calda, in schimb, pe langa aluminiul pe care il contine este "imbunatatita" si cu maltol care creste sansele patrunderii aluminiului in creier.

La fel este si in cazul ceaiului care, daca este preparat cu apa acida sau aromat cu suc de lamaie, va contine o cantitate semnificativ mai mare de aluminiu decat in mod normal, deoarece aluminiul din plantele folosite pentru ceai are un grad mai mare de solubilitate in apa cu pH mai mic.

Dupa micul dejun urmeaza pranzul, cina si alte gustari. Tipul de mancare "junk food" (mancare nesanatoasa care contine multe chimicale) este o sursa foarte saraca de minerale, inclusiv magneziu si calciu deoarece este mult prea mult prelucrata.

Dieta obisnuita a nord-americanilor si a britanicilor contine mai putin de jumatate din cantitatea de calciu si magneziu necesara pentru a preveni bolile asociate cu deficienta de calciu si magneziu, inclusiv boala Alzheimer.

Cea mai buna modalitate de a aborda aceasta problema si de a evita riscurile, este de a consuma alimente bogate in minerale, ca de exemplu somon, sardine, spanac, brocoli si bok choy, alimente bogate in calciu. Semintele de dovleac, migdalele, alunele de Brazilia si orezul negru sunt excelente surse de magneziu.

[grupaj extras din "Maladia Alzheimer şi conexiunea ei cu aluminiul", Nexus Magazine, Anul I, Numarul 3 (octombrie-noiembrie 2005)]