In prezent, numeroase persoane "educate" accepta ca o realitate fundamentala faptul ca totul in cosmos a evoluat si continua sa evolueze prin procese de tip evolutiv. Conceptele teoriei evolutioniste ar fi valabile si in cazul institutiilor sociale si al artelor. Majoritatea partidelor politice, precum si scolile de sociologie, istorie sau arte pun la baza doctrinelor proprii aceste concepte si le raspandesc. De la religie pana la muzica rap, conceptul de dezvoltare progresiva prin erori sau "mutatii" si "selectie naturala" a fost aplicat in aproximativ toate domeniile. Multi contemporani cred ca omul a evoluat din maimuta sau din animale inferioare ei. Mai conteaza astazi, in realitate, de unde venim? Mai are vreun impact asupra vietii cotidiene adevarul despre creatie sau evolutie?

Impactul teoriei evolutiei asupra societatii umane nu trebuie subestimat. Dintr-o perspectiva strict stiintifica, accentul pus pe evolutionism a determinat o serie de false presupuneri legate de biologie, astronomie, paleontologie sau antropologie. Cercetatorii au continuat sa caute raspunsuri acolo unde cu greu puteau fi gasite. La nivel personal si social dar, evolutionismul se dovedeste mai distrugator ca o ciuperca nucleara.

Sa presupunem ca oamenii ar fi intr-adevar rezultatul combinatiilor si accidentelor naturii. Mai inteligenti decat celelalte primate, "homo sapiens" ar fi totusi doar animale, iar valoarea lor intrinseca nu ar fi mai mare decat a cailor, aricilor sau hamsterilor. Iar, daca fiintele umane ar proveni din regnul animal, atunci corectitudinea, demnitatea, cinstea, bunatatea, dreptatea si credinta n-ar avea nici o relevanta. Suntem oare cu totii animale, descendenti ai unui vast sir de replicatori aparuti din impuritatile adunate pe suprafata baltii primordiale, dupa comentariul lui J. Horgan.

Daca omul nu este decat o reorganizare hazardata a materiei, se poate afirma ca poate fi tratat ca un animal. Istoria este plina de exemple de guverne si de indivizi care au imbratisat evolutionismul, considerandu-si semenii doar "accidente ale naturii" si, ca atare, tratandu-i mai rau decat pe bietele necuvantatoare. Principala cauza a majoritatii problemelor sociale prezente, inclusiv avortul, violenta domestica, rasismul, jaful sau crima, o constituie deprecierea vietii umane. Daca omul nu este decat "un animal vorbitor", de ce am astepta mai mult de la el?

Gandirea evolutionista cuprinde exemple dramatice. Dictatorul german Adolf Hitler a abuzat de ideea evolutiei biologice, folosind-o ca pe cea mai feroce arma impotriva religiei traditionale si a condamnat repetat crestinismul ca principal contestatar al preceptelor darwiniste. Disciplinatul popor german a fost condus intr-o lupta pentru dominatie si "supravietuire a celor mai puternici". Autorul mediatizatei Mein Kampf (ad litteram "Lupta mea"), si-a imaginat justificat deciziile de exterminare a milioane de cetateni, urmarind sa demonstreze ca poporul sau este realmente cel mai puternic. Inca din copilarie, mintea "caporalului" tirolez a fost captivata de evolutionism si nu este un secret ca ideile devastatoarei teorii se afla la baza a tot ceea ce este mai violent in Mein Kampf: "Cel care traieste trebuie sa lupte, cel care nu vrea sa lupte intr-o lume in care lupta permanenta e legea vietii, nu are dreptul sa existe".

Desigur ca nu toate relele din timpul regimului hitlerist decurg din ideile evolutioniste ale exaltatului conducator fascist. Incontestabil dar ca deprecierea conditiei umane este rezultatul pustiitor al gandirii de sorginte evolutionista. Ca si Mussolini, Marx, Engels, Stalin si Mao, ilustrii persecutori din ultimele secole de pozitivism antiuman, si Fuhrer-ul Hitler a avut incredere oarba in "virtutile" evolutiei fara Dumnezeu. Rezultatele ne urmaresc si astazi ...

Devastatoarele consecinte ale evolutionismului
Hitler si demnitatea umana

Prof. Cornel Dragos