Conspiracy Theory
[ New messages · Members · Forum rules · Search · RSS ]
  • Page 1 of 1
  • 1
Forum » Teorii » Ce parere aveti ? » Ce este o secta?
Ce este o secta?
sixDate: Friday, 2009-11-06, 6:52 PM | Message # 1
There is conspiracy EverywherE
Group: Administrators
Messages: 114
Reputation: 32767
Status: Offline
Prin definitie, secta este o grupare care s-a desprins dintr-o structura/organizatie initiala, in scopul corectarii unor abateri doctrinare atribuite structurii-mama. Exista, de asemenea, secte desprinse din alte secte.

O secta este un grup sau o miscare caracterizata printr-un devotament sau dedicare exagerata fata de o persoana, o idee sau un obiect, folosind tehnici de manipulare si control care nu sunt etice (de exemplu, izolarea de prieteni si membri ai familiei, debilitare, folosirea unor metode pentru a mari sugestibilitatea si supunerea, controlul informatiilor, anularea individualitatii sau a judecatii critice, promovarea dependentei fata de grup si teama de a-l abandona, etc.) in scopul atingerii scopurilor conducatorilor de grup, in defavoarea membrilor, a familiilor lor sau a comunitatii.

Sectele pretind o anumita pozitie pentru ele sau pentru conducatorii lor, ceea ce le aseaza in opozitie cu societatea si/sau cu familia. Ele adopta atitudini fatarnice, propagandistice, pentru a castiga noi membri. Intr-o lume in care cifrele vorbesc, un cifra mai mare de membri creeaza iluzia de veridicitate invataturii religioase.

Caracteristicile unei secte

Voi prezenta mai jos cateva dintre aspectele care caracterizeaza sectele religioase, cu precizarea ca aceste trasaturi nu se regasesc cumulativ la toate sectele, ele variind destul de mult de la o grupare la alta.

1. Ruptura abrupta cu crestinatatea istorica. Deoarece secta crede ca intreaga Biserica crestina a devenit apostata la scurt timp de la moartea Apostolilor si ca Dumnezeu a dat conducatorilor sectei o noua lumina privind adevarul mantuitor. In consecinta, ea s-a despartit de Biserica si a devenit complet independenta. Astfel, pentru secte, istoria Bisericii este o chestiune simpla: de pe vremea lui Hristos nu s-a intamplat cu autentic nimic important in Biserica, pana cand fondatorul sectei a inceput organizarea a ceea ce este salutat acum ca singurul popor autentic al lui Dumnezeu. Secta se bucura de separarea initiata si este foarte multumita sa ramana separata.

2. Tendinta spre perfectionism. Membrii sectei se simt mult mai sfinti fata de cei din alte grupari religioase, mai ales fata de membrii Bisericii istorice. Pentru secta nu este importanta o sensibilitate fata de pacat, materializata prin convingerea ca nu suntem la inaltimea asteptarilor in privinta indeplinirii a ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Membrii sectelor se glorifica cu ceea ce fac. Ei pretind ca asculta de Dumnezeu si indeplinesc lucrari pe care altii le neglijeaza. Ei cred ca Dumnezeu foloseste standardul lor in ce priveste faptele si se considera singurii care-l satisfac. Ca urmare, celelalte grupari sunt moarte spiritual, ipocrite si crestine doar cu numele.

3. Tendinta de a supra-aprecia lucrurile secundare. Mai precis, sectele tind sa ia anumite adevaruri secundare si sa le dea o importanta mai mare decat li se cuvine, in timp ce chestiuni de importanta majora sunt nesocotite. Rezultatul este ca teologia sectei devine unilaterala si deformata. De obicei aceste adevaruri sunt cele care au dus la nasterea sectei sau care mentin acum separarea. Membrii sectelor au versete speciale in Scriptura pe care numai ei le inteleg corect si pe care le considera providentiale in sustinerea teologiei lor.

4. Comunitatea exclusiva a celor mantuiti. Secta se absolutizeaza pe sine prin pretentia ca numai ea ar reprezenta comunitatea celor mantuiti/iluminati/alesi. Prin contrast, Biserica este fie apostata, fie unealta diavolului. Membrii sectei sunt prezentati ca sfinti, in timp ce pacatele celorlalti sunt amplificate. Dumnezeu devine astfel proprietatea gruparii, El apreciindu-i pe toti oameni asa cum face aceasta. Prin urmare, Dumnezeu ii foloseste numai pe membrii sectei ca instrumente pentru a-si revela voia si adevarul Sau. Ei au astfel o misiune speciala. Secta se ridica pe sine la pozitia transanta a lui Iisus, aplicandu-si cuvintele Lui: "Cine nu este cu mine, este impotriva mea." Ea nu se multumeste cu atitudinea pe care Iisus a recomandat-o ucenicilor Sai: "Cine nu este impotriva voastra, este pentru voi" (Luca 9:50).

5. Rolul central al gruparii in sfarsitul lumii. Secta este convinsa ca a luat nastere conform unui plan special al lui Dumnezeu, pentru a umple un loc lasat lacuna de Biserica departata de la credinta adevarata. Deseori, nasterea sectei marcheaza un moment istoric in escatologia lumii. Sfarsitul lumii joaca un rol determinant in teologia gruparii: ea devine arena pe care se va desavarsi glorificarea sectei, atunci cand toti ceilalti vor fi infranti. Desi poate fi mica si neinsemnata, atunci cand vine ziua incheierii socotelilor, ea va primi de la Dumnezeu locul de onoare pe care il merita. Ea este mesagera, cea care pregateste revenirea lui Hristos si participanta alaturi de Dumnezeu la judecata finala.

Pe evreii vinovati de mandrie spirituala cu privire la locul lor, Iisus i-a avertizat: "Multi de la est si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor. Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara" (Mat. 8:11,12).

6. Conducator carismatic sau mesianic. asta fie se considera Dumnezeu, fie numai el interpreteaza Scripturile asa cum ar voi Dumnezeu, interpretari care nu pot fi contestate de membri. Conducatorul este auto-numit si nu se subordoneaza nici unei alte autoritati. El hotaraste cum trebuie sa gandeasca, sa reactioneze sau sa simta membrii in diferite situatii ale vietii.

7. Dependenta psihologica fata de grup. In timp, membrilor li se induce credinta ca parasirea sectei echivaleaza cu parasirea lui Dumnezeu si cu pierderea mantuirii. Astfel, secta capata un rol tot mai mare in viata individului, cu valente de viata sociala si familiala. Prin urmare, membrii au tendinta sa rupa legaturile cu familia si cu prietenii care nu frecventeaza gruparea respectiva. Ei renunta la telurile in viata si la activitatile de interes pe care la aveau inainte de a se alatura grupului; intreaga lor viata incepe sa graviteze in jurul sectei, rezultand o izolare de societate - restul lumii nu sunt mantuiti, nu sunt crestini, nu sunt transformati; Secta devine exclusiv sursa adevarata de informare.

Lumea este impartita in noi si ei: curati si pacatosi, binele absolut si raul absolut. Persoana trebuie sa se schimbe in permanenta pentru a se conforma normelor grupului; tendinta spre rusine si vina sunt folosite ca parghii emotionale pentru a-i influenta si manipula pe membri.

Daca persoana se izoleaza de familie sau de societate, ea isi poate pierde simtul realitatii. De aici decurge un comportament nefiresc in societate, la serviciu, etc. Daca individul nu petrece timp de unul exclusiv, el isi va pierde capacitatea de a fi obiectiv si de a avea o imagine corecta asupra lucrurilor.

Premize pentru convertire

Farber, Harlow si West (1957) au lansat termenul de "sindrom DDT" pentru a descrie transformarea la nivelul gandirii suferita de prizonierii din razboiul din Coreea: debilitate, dependenta, teama. Lifton (1961), care a studiat modificarea gandirii folosita in universitatile din China, a demonstrat ca procesul nu necesita afectiuni sau probleme fizice. Cultele contemporane, care nu dispun de ajutorul statului, au mai multe in comun cu aceasta transformare a gandirii decat cu situatia prizonierilor de razboi, in sensul ca ele nu folosesc forta fizica. Pentru a-si controla subiectii, ele recurg la subterfugii si la domeniile naturale de intersectie intre ele si individ. Sectele induc stari de dependenta pentru a primeste controlul asupra membrilor si folosesc metode de pedeapsa psihologica pentru a intretine acest control. Procesul, dupa opinia mea, poate fi descris pe scurt ca un sindrom DDT modificat: debilitate, dependenta, teama.

Desi procesul descris aici este complex si variat, cele de mai jos reprezinta schema clasica de aderare la o secta:

* Individul vulnerabil se intalneste cu grupul.
* Conducatorul (conducatorii) grupului se prezinta pe sine ca un binevoitor care ii poate imbunatati viata.
* Individul raspunde pozitiv, are parte de o extindere a respectului de sine si a sentimentului de securitate, acestea avand loc pe fundal psihologic. Individul poate fi considerat ca "racolat".
* Prin intermediul impartasirii de experiente, a marturisirilor si a exemplelor individualizate, conducatorul(ii) grupul capata acces la punctele tari si la cele slabe ale individului.
* Prin marturisiri ale membrilor grupului, prin denigrarea "concurentei" (alte biserici sau grupuri religioase), prin accentuarea constanta a amintirilor rusinoase ale individului si a altor slabiciuni, prin indoctrinarea treptata cu sistemul de gandire strict si inchis al cultului, se afirma superioritatea grupului ca un adevar fundamental.
* Marturisirile membrilor, intarirea increderii individului in grup, amintirea discreta a slabiciunilor individului si diferite forme de presiune ii creeaza individului sentimentul ca bunastarea lui viitoare, sub toate aspectele, depinde de respectarea credintelor grupului, mai exact a "programului de schimbare".

Aceste tehnici de influentare sunt insotite de o subminare a respectului de sine al individului (de exemplu prin exagerarea pacatoseniei faptelor pe care individul trebuie sa le marturiseasca), suprimarea sau slabirea gandirii critice prin alocarea de sarcini care sa ocupe cat mai mult din timpul liber al individului si prin repetarea constanta ca numai lucruri rele se pot intampla daca nu se respecta reteta de "transformare" sau mantuire a grupului. Aceste manipulari il fac pe individ sa-si exprime loialitatea fata de grup si sa se angajeze sa se schimbe conform cu schema locala. De acum el sau ea va fi considerat ca fiind "pe cale" (ca mergand pe calea "mantuirii", "iluminarii", "curatirii", etc.). Dependenta individului fata de grup este deja creata si afirmata implicit sau explicit. Mai mult, el sau ea accepta autoritatea grupului in definirea binelui sau a raului, in inima individului precum si in ceea ce priveste lumea.

Convertitul face apoi obiectul asteptarilor nerealist de mari din partea grupului. Se afirma "cu dragoste" potentialul de care este el capabil, in timp ce membrii grupului marturisesc cu putere nivelurile la care au ajuns ei sau idolii lor (conducatorii sau fondatorii grupului). Misiunea de capatai a grupului (o falsa mantuire) sunt o justificare pentru toate expectatiile denaturate.

Deoarece cuvantul grupului este intotdeauna autentic iar gandirea "negativa" nu este acceptata, esecurile individului sunt numai si numai ale lui, in timp ce indoielile personale sau criticile sunt eliminate sau redefinite ca pacate personale. Individul are parte de o alienare tot mai mare. Firea lui de dinainte de a veni in secta este eliminata; indoielile cu privire la grup sunt eliminate din gandire; este mentinut sentimentul de vinovatie de a nu te ridica la nivelul asteptarilor grupului. exclusiv adaptare posibila este fragmentarea si compartimentizarea. Nu este surprinzator deci ca multi doctori considera disocierea ca reprezentand miezul tulburarilor si disfunctionalitatilor legate de secte.

Alienarea individului va atrage dupa sine ruperea psihologica, daca nu si fizica, de lumea exterioara, in special de familie. Informatiile din exterior ameninta sa tulbure falsul sistem de valori si echilibru al individului, pe care cesta le-a preluat de la grup in incercarea de a se conforma cerintelor implicit afirmate ale grupului. Aceasta alienare accentueaza dependenta individului fata de grup.

Grupul promoveaza echilibrul disociativ al individului, incurajand activ dependenta acestuia, de exemplu prin exagerarea "pacatelor" din trecut si a conflictelor cu familia, prin denigrarea celor din afara, prin folosirea de cantari care sa abata orice gandire critica si prin oferirea de posibilitati prin care individul poate ocupa un anume loc in structura grupului (de exemplu a lucra in beneficiul grupului, a vinde reviste pe strada, a munci pentru construirea/intretinerea locului de adunare).

Grupul favorizeaza dependenta crescanda a individului, prezentand pericole si tragedii care se vor intampla daca individul sau o forta din afara (vizita unui membru al familiei, de exemplu) tulbura echilibrul disociativ care ii permite lui sau ei sa functioneze in acel sistem inchis. De obicei pedeapsa este de natura psihologica sau metafizica. In unele secte, la initiativa conducatorului grupului sau a unor membrii "fierbinti pe cale", individul este ostracizat, evitat si catalogat ca avand un "duh rau" sau ca fiind rebel. Mai mult, individul este avertizat ca daca persevereaza in acea atitudine critica, isi pierde mantuirea si, in general, il asteapta iadul. Trebuie amintit ca aceste amenintari sau pedepse apar in contextul unei dependente fata de grup si al unei alienari psihologice (separari) fata de sistemul de suport din trecut. Aceasta face avertizarile grupului mult mai puternice decat avertizarile folosite de gruparile religioase traditionale, de genul "vei ajunge in infern daca mori avand un pacat de moarte".

Rezultatul acestui proces, atunci cand este dus pana la capat, este o persoana care vrea sa para foarte bucuroasa, dar care ascunde o suferinta adanca. Cu un zambet nenatural pe fata, persoana va marturisi cum i s-a schimbat viata si chiar cum "fratii" au devenit oxigen pentru ea. In aceste cazuri dependenta este totala iar persoana nu concepe sa-si traiasca viata separat. Intalniri cat mai frecvente, petrecerea impreuna a timpului, presarata cu marturisiri personale, totul creeaza un univers inchis si ii dau individului senzatia ca nici nu ar putea trai fara grup. Am discutat cu multi fosti membri de secte care, atunci cand au parasit adunarea si au vorbit cu alti fosti membri, a fost surprinsi sa constate ca multi dintre "fratii" lor zambeau si ei fals, cu totii crezand ca ei sunt singurii care nu se simt bine acolo.

Cine adera la aceste secte si de ce?

Contrar parerii generale ca membrii acestor secte sunt "ciudati", cercetarile si dovezile arata ca majoritatea acestor membri sunt persoane relativ normale, desi o treime se pare ca au avut parte de usoare tulburari psihice inainte de convertire. Trebuie mentionat, de asemenea, ca un studiu recent efectuat de Institutul de Sanatate Mintala din SUA arata ca aproximativ 20% din populatia generala are sufera de cel putin o tulburare psihica.

Membrii includ tineri, batrani, bogati, saraci, educati si needucati. Nu este usor de identificat tipul de persoana care adera la o secta. Oricum, experientele clinice si studiile efectuate arata ca marea majoritate a celor care au aderat sufereau de un stres semnificativ (deseori legat de crizele normale ale adolescentei si ale primei tinereti, cum ar fi idile esuate, esecuri la scoala sau confuzii profesionale) inainte de venirea in aceste secte. Deoarece capacitatea lor de a face fata problemelor vietii era redusa, aceste persoane stresate erau mai deschise decat altele la ofertele de "cai catre fericire".

Alti factori care pot indica o persoana influentabila de catre o secta includ:

* dependenta (dorinta de a fi al cuiva; lipsa de incredere in sine)
* labilitate psihica (incapacitatea de a spune Nu sau de a manifesta scepticism sau indoiala)
* naivitate (capacitate redusa de a analiza critic afirmatiile cuiva, ceea ce vede, aude sau gandeste, etc.)
* intoleranta la ambiguitate (necesitate de raspunsuri absolute, nerabdarea de a primeste raspunsuri)
* deziluzie culturala (instrainare, nemultumire de conditia sociala)
* cautarea de sensuri spirituale.
* singuratate si lipsa prietenilor; secta ofera peste noapte o viata sociala.
* ignoranta fata de modurile in care un grup poate manipula individul.

Atunci cand persoanele vulnerabile pentru unul din aceste motive intalnesc un astfel de grup care practica tehnici de control al mintii, convertirea se poate produce relativ usor, in functie de cat de bine se potrivesc doctrina grupului, mediul social si practicile de control al mintii cu punctele sensibile ale individului. Persoanele labile, de exemplu, pot fi foarte susceptibile la activitatea de convingere a grupului deoarece le este teama sa conteste orientarea dogmatica a sectei.

Convertirea la aceste secte nu reprezinta rezultatul unei alegeri, ci a unei caderi, alunecari sau atrageri. Punctele vulnerabile nu sunt de natura sa "conduca" individul catre un anume grup. Grupul se foloseste de aceste puncte slabe si ii amageste pe indivizi pentru a-i convinge sa se alature si sa renunte la modul lor de viata anterior. Manipularea de catre grup pe baza punctelor slabe ale persoanei nu este de obicei un lucru rational, gandit sau planificat, ci un mecanism tacit rezultat din mediul strict si inchis.

Cum se schimba cei care adera la secte?

Dupa ce convertitii se inroleaza intr-o secta, modul de gandire, de simtire si de miscare al cultului devine o a doua natura, in timp ce aspectele importante anterioare venirii in secta sunt suprimate sau se atrofiaza prin abandonare. Noi convertiti incep sa-si formeze o carapace datorita asaltului propagandistic al sectei. Incep sa apara ca "defazati", rigizi si stereotipici in raspunsuri, cu un vocabular limitat, cu o capacitate redusa de analiza si fatis distanti in relatiile cu ceilalti. Multi parinti au spus: "cesta nu e copilul meu!". Astfel de constatari intaresc opinia ca membrii unor astfel de secte sunt un fel de "zombi" sau niste roboti. Desi aceasta descriere este o exagerare, ea reflecta totusi faptul ca manipularile sectare formeaza in timp o forma denaturata de constiinta la unele persoane.

Cu timpul, convertitii reduc din distanta fata de restul lumii, din "defazaj". Invata diferite metode sau adopta atitudini de suprafata pentru a combate opinia generala despre ei si pentru a-i minti mai usor pe altii si pe sine. Deseori ei pierd legatura cu persoanele cunoscute anterior venirii in grup, ca rezultat al opozitiei sectei fata de parinti si de societate. Mai mult, in cadrul grupului devin apreciati pentru conformarea cu cerintele sectei de care au devenit atat de dependenti. Eventual sunt prezentati noilor veniti ca "eroi ai credintei", modele vrednic de urmat.

Daca li se permite amintirile suprimate sau indoielile inabusite sa vina la suprafata, acestea pot declansa o anxietate care, la randul ei, poate favoriza anumite stari de cvasi-transa, cum ar fi vorbirea in limbi, in scopul apararii sistemului de gandire, de sentimente si de comportament al cultului. Astfel de persoane pot avea un comportament normal, cel putin la suprafata. Totusi, adaptarea lor la societate depinde de masura in care si-au pastrat vechiul mod de gandire, telurile, valorile si afectele personale. Un nivel normal de dezvoltare psihologica si integrare a personalitatii este foarte greu de atins.

Cum ii influenteaza pe oameni apartenenta la o secta?

Deoarece sesizeaza deseori schimbarile negative care le scapa noilor convertiti, familiile acestora sunt de obicei cele dintai ranite. In incercarea lor de a-si ajuta rudele cazute in aceste culte, familiile au parte de frustrari, lipsa de ajutor, vina si, din cauza ca putini le inteleg situatia, de singuratate.

Membrii pot fi afectati in sensul ca isi pierd autonomia psihologica. Mai mult, separarea grupului de restul societatii, in numele ideii biblice de "iesire din lume", ii lipseste pe membri de ocazia de a invata din variatele experiente ale unei vieti normale. Membrii pot pierde irecuperabil ani intr-o stare de "blocaj al dezvoltarii". In unele cazuri, ei au parte de caderi psihice. Copiii din astfel de secte sunt supusi riscului de neglijare din partea parintilor din cauza ca parintii si-au modificat sistemul anterior si normal de afecte, declinandu-si acum tacit responsabilitatea pe motivul "voii Domnului" sau al unei entitati superioare.

Cei care parasesc grupul au parte de sentimente de anxietate, depresie, manie, teama, vina, tulburari de gandire, "plutire", trecere de la atitudinea sectara fata de lume la una nesectara, sau senzatia ca sunt intepeniti intr-o stare intermediara. Aceasta tulburare emotionala afecteaza capacitatea de a lua decizii si de a-si asuma responsabilitatile vietii.

Intr-adevar, multi fosti membri au necesitate de un an sau doi pentru a se intoarce la vechiul nivel de adaptare, in timp de unii sufera caderi nervoase sau raman afectati psihologic ani de zile.

Nu toti cei care adera la o secta sunt afectati din punct de vedere psihologic. Unii se refugiaza intr-o secta din fata dificultatilor vietii, prea mari pentru ei. Altii au putut pastra o distanta emotionala si au urmat secta fara a deveni dar cu autentic o parte din el si fara a fi prea afectati de ideologia grupului. In fine, unii au taria de a rezista presiunii propagandistice, ceea ce le permite sa-si pastreze un grad de autonomie chiar intr-un mediu foarte presant.

De ce pleaca oamenii din secte?

Oamenii pot pleca din secte din mai multe motive. Dupa ce au devenit constienti de coruptia si/sau ipocrizia din interiorul grupului, indivizii care si-au pastrat un grad de independenta si o oarecare legatura cu vechile lor valori pot pur si simplu sa plece, deziluzionati. Alti membri pleaca pentru ca s-au plictisit de rutina prozelitismului sau a colectarii de fonduri, prezenta in adunare dandu-le un sentiment de "tras barca pe uscat". Uneori chiar si cei mai "fierbinti" membrii ai cultului ajung sa se simta nepotriviti in fata cerintelor exagerate ale sectei si pleaca, nu pentru ca au incetat sa mai creada, ci pentru ca se simt niste esecuri irecuperabile. Altii pot renunta la secta dupa ce se reintalnesc cu vechile valori, teluri in viata, interese sau relatii, ca rezultat al vizitelor parintilor sau a discutiilor cu fosti membri.

Este usor sa parasesti o secta?

Persoanele care incep sa se gandeasca sa paraseasca adunarea se vad supusi anumitor presiuni sa ramana. Unii fosti membri povestesc ca au avut necesitate de prima zi a saptamanii, chiar ani de zile pentru a gasi puterea sa plece. Unii au fost atat de intimidati incat au plecat in secret.

Desi majoritatea membrilor din secte singuri in cele din urma, rudele nu trebuie sa fie linistite. Mai intai, multi, daca nu majoritatea celor care pleaca singuri sunt afectati din punct de vedere psihologic, deseori intr-o maniera pe care ei nu o inteleg. In al doilea rand, unii nu pleaca niciodata si sunt afectati foarte grav. In al treilea rand, nu se poate prezice cine va pleca si cine nu sau cine va fi afectat. In consecinta, a renunta la atentie din partea rudelor inainte de vreme este ca si cum ai renunta la precautii in cazul tinerilor care fumeaza marijuana pe motivul ca majoritatea celor care incearca marijuana nu devin drogati.

Ce este consilierea pentru iesirea din secta? Cum difera aceasta de deprogramare?

Consilierea pentru iesirea dintr-o secta si deprogramarea implica discutarea cu membrii sectei (uneori in sedinte lungi, pe parcursul multor zile), pentru a-i ajuta sa identifice practicile manipulante si inselatoare ale sectei, sa-si refaca legaturile avute anterior de convertire si sa-si reia capacitatea de a gandi independent si critic. Aceste doua concepte difera dar printr-un aspect foarte important.

Deprogramarea, spre deosebire de consiliere, este asociata unui proces de "salvare" in care membrii familiei si prietenii au un rol extrem de important.

Desi propaganda din interiorul sectei incearca sa contracareze procesul de "salvare", numindu-l "cadere de la credinta", "parasire a caii", "intoarcere la pacat" sau la lumea cea rea, multi fosti membri care au fost ajutati sa se re-echilibreze au declarat ca au fost surprinsi de respectul si grija de care au avut parte.

Riscurile esuarii unui astfel de proces de "salvare" sunt mari. In unele cazuri copiii au dezvoltat o ura fata de parinti si in general, fata de cei din afara grupului. Lipsa de tact si de rabdare a familiei a fost atent speculata de secta pentru a intari in mintea persoanei imaginea de rautate a lumii din afara, persoana devenind in cele din urma mai legata de grup.

Reactii organizate la adresa sectelor

In Occident, opozitia sociala, organizata, fata de secte a inceput sa apara in anii 1960, in special din partea parintilor, din cauza eforturilor unor secte de a-i atrage pe tineri si datorita influentelor asupra acestora. Recrutarea in secte conducea si conduce in unele cazuri la abandon scolar si la adoptarea unui stil de viata separat de familie, intr-un cadru strict sectar. Conformismul, obedienta si disciplina membrilor sectelor au tras semnale de alarma. Unele secte le solicitau membrilor sa se separe fizic de mediul social anterior si sa se retraga in anumite locuri, intrerupand orice contact cu familia si cu cei din afara organizatiei.

Parintii si alte persoane ingrijorate au acuzat sectele ca folosesc metode de inselare si manipulare pentru recrutarea si pastrarea membrilor. Una dintre cel mai grave acuzatii a fost aceea ca sectele folosesc tehnici de spalare a creierului astfel incat membrii devin incapabili de a gandi independent, obiectiv.

Primul grup social anti-secte a fost Comitetul Parintilor pentru Eliberarea Copiilor din secta Copiii lui Dumnezeu (pe scurt, FREECOG), format la inceputul anilor 1970. FREECOG denunta secta Copiii lui Dumnezeu din cauza practicilor sexuale care includeau sexul in grup si recrutarea de noi membri prin tehnici de seducere sexuala. Pana la jumatatea anilor 1970, publicitatea realizata impotriva sectelor a condus la aparitia unei miscari anti-secte in America de Nord, in Europa de vest si in alte zone din lume. La inceputul anilor 1980, majoritatea asociatiilor de parinti s-au unit in ceea ce a devenit Cult Awareness Network (Reteaua Anti-Secte).

Date fiind pericolele apartenentei la o secta, multi parinti au recurs la retragerea fortata a copiilor lor din acele secte. In unele cazuri copiii au fost luati cu forta si tinuti inchisi impotriva vointei lor. Parintii au recurs apoi la deprogramare, ceea ce implica presiuni psihologice intense pentru a rupe dependenta individului de grupul respectiv. In replica la aceste masuri, unele grupuri de "aparare a drepturilor omului" au atras atentia ca sunt incalcate anumite libertati fundamentale ale cetateanului.

Controversa in ceea ce priveste sectele a condus la studierea organizata a noilor religii. Informarea si cunoasterea in detaliu a practicilor si credintelor unei secte sunt necesare ca o masura de prevenire a alienarii acelor persoane care ar putea fi recrutate in astfel de organizatii religioase.

 
Forum » Teorii » Ce parere aveti ? » Ce este o secta?
  • Page 1 of 1
  • 1
Search:

Copyright 2018 © sixFree website builderuCoz