Conspiracy Theory
[ New messages · Members · Forum rules · Search · RSS ]
Page 1 of 11
Forum » Teorii » Ce parere aveti ? » Castelul IULIA HASDEU
Castelul IULIA HASDEU
sixDate: Friday, 2009-11-06, 6:50 PM | Message # 1
There is conspiracy EverywherE
Group: Administrators
Messages: 114
Reputation: 32767
Status: Offline
Pierderea unei persoane dragi poate rasturna un destin. Disparitia timpurie a unicei fiice a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, Iulia, care mostenise inzestrarile sale extraordinare, avea sa-l conduca pe marele savant cu gandire enciclopedica spre explorarea unor taramuri cu totul straine de cele in care se ilustrase stralucit pana atunci. depozitie a acestor preocupari neobisnuite sta astazi Castelul Iulia Hasdeu de la Campina.

Viata Iuliei Hasdeu a fost, inca din primii ani, una extraordinara. "La varsta de 2 ani si jumatate stia deja putina franceza si germana", ne povesteste directoarea Muzeului "Iulia Hasdeu" din Campina, Jenica Tabacu. La 4 ani invatase sa scrie si sa citeasca, iar la 8 ani neimpliniti a absolvit scoala primara. Tot din aceasta perioada dateaza si initiatoarele scrieri literare ale Iuliei. Ca si cum acest lucru ar fi fost normal pentru varsta ei, la 11 ani Iulia Hasdeu a absolvit gimnaziul Sf. Sava din Bucuresti, precum si Conservatorul, sectia Pian si Canto. Un an mai tarziu, Iulia va pleca la Paris impreuna cu mama sa. Despartiti de distanta, B.P. Hasdeu si fiica sa vor fi circa unul de celalalt prin intermediul scrisorilor. Tatal isi indeamna fiica sa studieze asiduu si, ramas in tara, depune eforturi extraordinare pentru a-i asigura conditiile de studiu. In 1886, Iulia se inscrie la Facultatea de Litere a Universitatii Sorbona din Paris. Isi stabileste chiar si tema lucrarii de doctorat, pe care planuia sa o sustina la varsta de 20 de ani, si anume "Filosofia populara la tara noastre".

Curand dar un destin necrutator avea sa il desparta pe B.P. Hasdeu de fiica sa. La inceputul anului 1888, sanatatea Iuliei este marcata de cele dintai semne ale unei necrutatoare boli, ftizia. suparat, carturarul va incepe o goana nebuna in sudul Frantei, in Italia si in Elvetia, ducandu-si fiica la aer curat, pentru a o salva. Toate incercarile sale sunt dar zadarnice. In vara anului 1888, Hasdeu isi aduce fiica bolnava inapoi in tara. Dupa o scurta perioada in care i-a vizitat pe toti doctorii Capitalei, Iulia Hasdeu este dusa la Manastirea Agapia. In luna august a aceluiasi an, nefericitul tata isi aduce copila acasa, ultimele sperante ale acestuia indreptandu-se catre divinitate, dupa cum nota el insusi. "Se milostiveste, oare, Dumnezeu? Ce este fara putinta la Atoate Creatorul? Fie si o minune." Dar minunea pe care o astepta Hasdeu nu soseste, iar pe 29 septembrie 1889, in varsta de abia de 19 ani, Iulia se stinge din viata.

Dupa disparitia prematura a preaiubitei sale fiice, marele carturar isi va canaliza intreaga energie intr-o exclusiv directie: spiritismul. Ani buni dupa moartea Iuliei, cei doi, tatal si fiica, se vor intalni regulat in castelul de la Campina, in timpul sedintelor de spiritism. De altfel, chiar si acest castel construit de Hasdeu, gandit ca un templu inchinat fiicei sale, a fost inaltat intocmai dupa planurile transmise de Iulia din lumea de dincolo. O insemnare a carturarului pe un manuscris spiritist, scrisa cu cerneala neagra si pastrata nealterata peste timp, sta depozitie acestui fapt: "Acest castel s"a zidit intre anii 1894 si 1896, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Hasdeu prin medium B.P. Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu, constructiunea de N. Angelescu".

"In 1893, la invitatia doctorului C.I. Istrati, familia Hasdeu ii face acestuia o vizita la resedinta de vara de la Campina, spune Jenica Tabacu. Clima blanda si atmosfera pitoreasca a oraselului de pe Valea Prahovei reusesc sa-l cucereasca pe B.P. Hasdeu intr-o asemenea masura incat va decide sa cumpere un teren si sa construiasca acolo castelul." Este un castel si un templu totodata, ii spunea Hasdeu lui Caragiale, care a venit sa-l viziteze. Tot ce se afla in castel era un simbol in sine si avea un rol aparte in cadrul unei simbolistici generale mai complexe. Asa cum nota si Caragiale dupa vizita sa la Campina, castelul este orientat catre est, baza sa avand forma unei cruci, cladirea cu doua corpuri de cate un etaj si un donjon central sugerand conceptul trinitatii. In interior, sub domul inalt al donjonului central, in mijlocul salii circulare, se afla un stalp de marmura trandafirie, de care se reazama doua scari de fier urcand spre braul donjonului, unde este o galerie metalica. La nivelul galeriei, deasupra stalpului de sustinere a scarilor, se afla un podium purtand statuia lui Iisus, din lemn colorat, realizata de sculptorul Casciani din Paris. "Domul e luminat de trei usi, raspunzand pe trei terase si de o fereastra rotunda, intretaiata de o cruce cu geamuri in felii, colorate galben si rosu", isi amintea I.L Caragiale. "Daca ingenunchi in fata Mantuitorului, capul sau divin il vezi in dreptul ferestrii scanteietoare de lumina, al carei cadru il inconjoara ca o aureola. Aci ilustrul meu amfitrion ma face sa iau seama ca stalpul, care suporta de jos, in mijlocul domului, scarile urcatoare la galerie, reprezinta, impreuna cu ele un mare potir: deasupra acestuia, ridicandu-se la cer, departe de durere, figura stralucitoare a Domnului."

O locuinta in care spiritul Iuliei se putea usor identifica.

Dupa construirea castelului, B.P. Hasdeu isi paraseste imobil din Bucuresti si se stabileste la Campina, petrecandu-si marea majoritate a timpului incercand sa comunice cu Iulia. De altfel, savantul afirma ca spiritul fiicei sale l-ar fi ajutat sa ia legatura si cu alte spirite, cum ar fi cel al fratelui sau, Nicolae, sau chiar cu acela al tatalui sau. Mai mult decat atat, B.P. Hasdeu explica in prologul cartii sale despre spiritism, "Sic cogito", ca aceasta lucrare i-a fost dictata chiar de catre fiica sa, la sase prima zi a saptamanii dupa moartea acesteia, in urma contactului cu spiritul ei. Ipostaza de medium il epuizeaza dar pe marele carturar, el fiind nevoit sa continue convorbirea cu fiica sa prin intermediul altor persoane recunoscute a avea calitati de medium. Astfel, sedintele de spiritism ale lui Hasdeu gasesc adepti, mai ales printre intelectualii vremii. Chiar pictorul Nicolae Grigorescu, care a locuit in ultimii ani ai vietii destul de cam de castel, participa la sedinte. In cadrul lor se fac fotografii inedite, in incercarea de a surprinde si imortaliza misterul. O izbanda o reprezinta imaginea bunicului lui Hasdeu, Tadeu Hasdeu, fotografiat pe o placa sensibila, "Lumiere 6684".

In incinta castelului exista, de altfel, o camera speciala pentru sedintele de spiritism ale lui Hasdeu. Acum, cateva obiecte originale, un vas oriental de bronz, trei scaune de forma triunghiulara din fier si placi de marmura, ce s-au aflat initial in Bucuresti la mormantul Iuliei, incearca sa refaca atmosfera initiala din aceasta camera.. Ca o depozitie peste ani, cateva dintre manuscrisele spiritiste ale lui Hasdeu, dictate chiar de Iulia, prin intermediul unor persoane medium, sunt asezate acum in camera de spiritism.

Manuscrisele spiritiste ale lui Hasdeu au vazut lumina tiparului prin grija a doi oameni pasionati, Mircea Colosenco si Jenica Tabacu, in volumul "Protocoalele sedintelor de spiritism", depozitie extrem de fidela a preocuparilor bizare din ultimii ani ai vietii marelui savant B.P. Hasdeu. Participantii, datele, practicile, confirmarile sedintelor de spiritism din aceasta odaita se regasesc in notatiile lui Hasdeu.

Pe unul din dealurile Campinei, taiat in doua de o strada serpuitoare marginita de pomi, Image printre case frumoase si ingrijite, de adevarati gospodari, se ridica o constructie bizara, menita sa atraga privirile oricui. Este castelul Iuliei Hasdeu, construit de marele carturar Bogdan Petriceicu Hasdeu dupa moartea fiicei sale.

In 1893, putinii vecini ai proprietatii Hasdeu se uitau probabil cu uimire la cantitatile de piatra, ciment si fier mult prea mari pentru o casa obisnuita, asa cum se cladea pe dealurile Campinei. Un barbat imbatranit inainte de vreme, imbracat in negru, cu o barba stufoasa, albita in mare parte, supraveghea indeaproape ridicarea constructiei. Se stia despre el ca este un invatat de la Bucuresti si ca existenta lui si a sotiei sale fusese crunt zguduita prin moartea unicei lor copile, pe nume Iulia.

In 1896, o constructie bizara, cu creneluri, cu o usa masiva din fier care parca fereca taine de nepatruns, deasupra careia strajuia ochiul atoatevazator din triunghi, cu doua tronuri de piatra de-a stanga si de-a dreapta acelei usi, indemnand la tasolicita si nemiscare, se ridicase in curtea destul de intinsa. Castelul parea din alta lume si pustiu, in ciuda semnelor de viata din laturile curtii: o ghetarie invelita cu scanduri, un grajd de lemn si doua cotete de gaini, o depozit, niste butuci de vita de vie in spatele lor...

Abia un an mai tarziu, dupa ce Academia Romana il anuntase pe Hasdeu ca renunta la intentia de a edita dictionarul Etymologicum Magnum Romaniae, gigantica sa opera de o viata, Bogdan Petriceicu Hasdeu se retrage la castelul din Campina. Parasit de toti, poate si dintr-o insingurare voita, va sta aici pana la moarte, in lungi convorbiri cu spiritul fiicei sale.

Nu exista roman care sa nu cunoasca legenda tesuta in jurul acestei fiinte exceptionale, disparuta la doar 19 ani! La 2 ani si jumatate stia sa citeasca, la 4 ani scria, la 5 ani compune cele dintai poezii, la 8 ani isi da examenele pentru cursul primar. Cunostea deja franceza, germana si engleza. La 11 ani termina gimnaziul Sf. Sava, apoi intra la Conservator. La 12 ani, in urma unui conflict intre parintii sai, pleaca cu mama sa la Paris. Dar tatal vegheaza asupra ei. Despartiti de distanta, tata si fiica sunt apropiati prin scrisori. Tatal isi indeamna fiica sa studieze asiduu. In 1886, Iulia se inscrie la Facultatea de Litere din Paris, fara sa fie intimidata de faima Sorbonei. La doar 17 ani, romanca geniala straluceste in rigiditatea aulica a Universitatii. Bogdan Petriceicu Hasdeu este mandru, plin de orgoliu pentru inteligenta fiicei lui.

Bucuria, insa, va fi de scurta durata. Doi ani mai tarziu, Iulia este cuprinsa de initiatoarele semne ale unei boli necrutatoare: ftizia. Pe 8 ianuarie 1888 ii scrie tatalui ei, marturisindu-si cu pudoare suferintele.

Image Calatoriile grabnice in sudul Frantei, in Italia si Elvetia, in goana dupa soare si dupa aerul care sa le priasca plamanilor ei hipersensibilizati sunt zadarnice. In vara anului 1888, Hasdeu, suparat, isi aduce fiica bolnava in tara, mai intai la Bucuresti, apoi la Agapia. Dar starea Iuliei sufera de un rau ireversibil. In luna august, nefericitul tata pleaca repede in Moldova pentru a-si aduce fiica acasa. Hasdeu noteaza: "Se milostiveste, oare, Dumnezeu? Ce este fara putinta la Atoate Creatorul? Fie si o minune: " Dar, pe 29 septembrie, Iulia Hasdeu moare. Se implineau 19 ani de cand, in imobil din strada Iuliu Maniu nr. 14 din Bucuresti (imobil exista si astazi), Hasdeu isi tinuse pentru intaia oara in brate fetita abia nascuta.

Pentru indureratul tata, disparitia ei declanseaza o veritabila prabusire sufleteasca si psihica. De acum inainte, el va trai numai pentru intalnirea cu spiritul Iuliei. Si viata sociala si creatia sa intra in declin. Hasdeu incepe sa practice spiritismul. Incearca zi de zi sa dialogheze cu fiica sa din lumea umbrelor. Si intr-o zi, Iulia ii raspunde: "Sunt bucurosa. Te iubesc. Ne vom revedea. Asta ar trebui sa-ti ajunga." Din acea zi, destinul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu avea sa strabata doar o exclusiva si straniua cale.

Inca din timpul vietii, Iulia fusese considerata un copil-minune, o aparitie fenomenala. Moartea nu a facut decat sa-i perfecteze nimbul de genialitate si sa faureasca din inteligenta ei un mit. Pentru tatal distrus, Iulia expiase numai fizic, in vreme ce spiritul ei dainuia intact in intreaga lui unitate. Ajungand la paroxismul suferintei, Hasdeu era pe punctul de a-si pierde judecata.

De acum inainte, intreaga sa energie va fi canalizata de ideea ca spiritul Iuliei traieste. Un original pas in aceasta directie este cavoul pe care i-l construieste la cimitirul Belu. Iata o descriere uimitoare a lui, facuta in 1939: "Si totusi, iat-o! Iulia Hasdeu e intre noi. Pamantul i-a pastrat trupul imaculat si dupa moarte. Nici un vierme n-a profanat crinul. Prin geamul vrajit din mausoleu, prin care Hasdeu isi vedea zilnic copila imbalsamata, stand acolo ceasuri intregi, la biroul ei, cu relicvele ei scumpe si convorbind cu ea intr-o limba inteleasa numai de dansul, Iulia Hasdeu se vede astazi asa cum a fost acum cincizeci de ani. Sta acolo in sarcofagul ei alb, cu acoperis de cristal, in haina alba, cu chipul alb, pergamentat." (C. Manolache - Scanteietoarea viata a Iuliei Hasdeu)

Nefericitul tata dorea cu ardoare un loc unde sa se poata intalni cu spiritul fiicei lui, departe de curiozitatea si de compasiunea oamenilor. Hectarul pe care il avea la Campina i s-a parut potrivit pentru ridicarea unei constructii. Hasdeu pretindea ca a proiectat intreaga constructie urmand comunicarile spiritiste ale fiicei sale.

In rezumat, iata descrierea - una dintre cele mai fidele - pe care Caragiale a facut-o castelului de la Campina: "Templul este orientat catre rasarit, baza avand forma unei cruci, iar axa principala cazand perpendicular pe meridian. Are doua corpuri cu cate un etaj si un donjon central, sugerand prin aceasta conceptul trinitatii. Pe usa masiva de la acces, fixata pe un ax de fier, era incrustat blazonul familiei Hasdeu, Pro fide et patria, si dictonul lui Galilei, E pur si muove. In interior, sub domul inalt al donjonului central, in mijlocul salii circulare, se afla un stalp de marmura trandafirie, de care se rezemau doua scari de fier urcand spre braul donjonului, unde era o galerie metalica. La nivelul galeriei, deasupra stalpului de sustinere a scarilor, se afla un podium purtand statuia lui Iisus, din lemn colorat, executata de sculptorul Casciani din Paris. Domul era luminat de trei usi cu vitralii. In spatele lui Iisus, sub o fereastra rotunda, era bustul Iuliei, acoperit de un val alb, subtire. La baza stalpului de marmura se afla fotografia Iuliei din ziua inmormantarii. Corpurile laterale ale castelului aveau cate doua saloane, unul mai mare, altul mai mic. Intr-unul era asezat pianul Iuliei, despre care se spune ca ar fi cantat exclusiv. In celalalt era biblioteca Iuliei si portretul ei in marime naturala. O locuinta in care spiritul Iuliei se putea usor identifica...

Dorind intalnirea cu Iulia si voind sa infranga limitele mortii, Hasdeu se dedica total experimentelor spiritiste. In prologul celebrei sale carti despre spiritism, Sic cogito, afirma ca scrierea lucrarii s-a marfa sub dicteu transcendent, la sase prima zi a saptamanii dupa moartea fiicei, in urma contactului cu spiritul acesteia. Tatal crede ca fiica il vegheaza si ii dicteaza in intregime comportamentul. Sustinea, de asemenea, ca fiica lui avea insusiri spiritiste inainte chiar de a fi murit si se lasa condus de ea. Batran si sensibil, ipostaza de medium il oboseste pana la epuizare, el neputand inregistra mai mult de zece cuvinte din cele communicate de Iulia. Cu timpul, sedintele de spiritism ale lui Hasdeu gasesc adepti, cu predilectie intre intelectualii vremii. Chiar pictorul Nicolae Grigorescu, ce locuia in ultimii ani ai vietii destul de aproximativ de castel, participa la sedinte. In cadrul lor se fac fotografii inedite, in incercarea de a surprinde si imortaliza misterul. O izbanda o reprezinta imaginea bunicului lui Hasdeu, Tadeu Hasdeu, fotografiat pe o placa sensibila "Lumiere 6684".

Castelul de la Campina in legende locale

Sedus de personalitatea fiicei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, un obscur ziarist ardelean, Teodor Olimpiu Albini, a avut ideea, demna de tipografie moderna, de a merge la Campina, trecand muntii cu pasaport, pentru a culege folclor oral legat de castelul inaltat de Hasdeu. Iata cateva spicuiri din "sondajele" sale, preluate peste o jumatate de secol in revista Cosanzeana, de la Brasov.

"Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cantand la pian. Image Se mai aud strigatele de Bravo ! si aplauzele batranului Hasdeu (la moartea Iuliei avea doar 50 de ani!) Uneori, pianul canta si ziua."

"Nimeni nu calca prin fata castelului. Oamenii trec pe partea cealalta a strazii si se inchina, speriati ca de dracul. Cei aflati prin vecinatate au cerut intaiulariei ca Hasdeu sa fie fortat sa se mute si imobil stafiilor sa fie daramata."

"Ne-am suit in arbust si am stat ascunsi toata noaptea. N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dara la cantatul cocosilor, d-soara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparusera demult. Si dl. vardist spune ca este adevarat."

"Cand vin domnii aia sa faca spiritism cu dl. Hasdeu, lampile din casa se sting. Ieri seara, mama a aprins lampa de patru ori."

"Daca cineva trece prin fata castelului si vrea sa injure, nu poate. Limba i se face de clei."

"Uneori, noaptea, batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la camasa de noapte, cu ochii rosii ca rugul si striga :, ce stiu, o vorbire de vrajitor..." (Probabil: "Viens, ma fille, papaliga (asa ii spunea Iulia tatalui ei) t'attend!" - in traducere: "Vino, fiica mea, papaliga te asteapta!"

Castelul, azi
Ce s-a mai pastrat azi din castelul de odinioara? Supus unui "lifting" destul de strident pe alocuri, castelul traieste mai ales prin magia enigmelor pe care le poarta de un secol. O usa masiva, glisanta, da in cea mai mare incapere, unica de forma circulara, sala de lectura. In centrul ei, ca un fel de axis mundi, se afla inca statuia lui Iisus in marime naturala. Este imposibil ca, pasind in incapere, privirea sa nu iti fie atrasa de aceasta statuie, si privind-o, iti dai seama ca ochii lui Iisus te vegheaza. Bratele desfacute parca spun Lasati copiii sa vina la mine!, iar la picioarele sale sunt cununa de spini si piroanele.

Din sala de lectura se adancesc in zid trei incaperi inguste: Image doua biblioteci si un salon de muzica, in care pianina Schiedmayer, care a apartinut Iuliei, supravietuieste amutita. Deasupra ei este o reprezentare a arborelui genealogic al familiei Hasdeu: intemeietorul este Voda Stefan Petriceicu, alungat din Polonia de tatari, apoi, o veriga importanta este Tadeu Petriceicu, strabunicul Iuliei, cel care avea sa se intoarca din bejanie la mosia familiei de langa Hotin. Aici, in satul Cristinesti, se va intoarce intaiul sau nascut, Alexandru, dupa ce studiase in strainatate dreptul, stiintele naturii si literele. Fiul sau, nascut in 1838, la 16 februarie, a fost Tadeu Petriceicu - alias Bogdan Petriceicu Hasdeu. A patra generatie a acestei familii speciale a fost Iulia.

Castelul de la Campina, in ciuda asocierii lui cu o activitate desfasurata in obscuritate, cu o recuzita specifica, are multa lumina. Toate incaperile, exceptand camera de spiritism, au luminator, iar obloanele de metal ale ferestrelor au oglinzi in exterior. Probabil ca ele captau mai bine lumina si, totodata, in bataia razelor de soare, ofereau o stralucire aparte, vizibila de la distanta.

In castelul - muzeu pot fi vazute astazi biroul lui Hasdeu, unde se afla si masa de corespondenta a Iuliei, adusa de la Paris. Se patrunde apoi in dormitorul lui Hasdeu, incapere zugravita cu cale - floarea preferata a Iuliei. Ochii se opresc pe un tablou al Iuliei Hasdeu in ziua mortii - o copie dupa originalul in ulei al profesorului ei de pictura de la Paris, D. Maillart. Revenind in birou, nu se poate sa nu fii intrigat de prezenta unei gauri in perete: pe acolo patrundea in castel, din camera de spiritism, duhul Iuliei.

In camera de spiritism, cateva obiecte originale incearca sa refaca atmosfera initiala, incarcata de mister. O masuta de spiritism, cu incrustatii de sidef, trei scaune de forma triunghiulara (din fier si placi de marmura), un vas oriental din bronz, cu animale fantastice. Pe buza vasului se afla un fel de coroana de acelasi diametru, cu un dragon in relief. Cele trei trepiede amintesc de scaunele oraculare din antichitate, inchinate spiritelor; prin numarul 3, trepiedul reprezinta imaginea focului si a cerului; ele au la mijloc, tot in triunghi, numele Hasdeu, lasand ca baza cele trei litere, DEU, amintind de Deus - Dumnezeu. Literele sunt frante, alcatuite din cate trei linii fiecare, astfel ca numele devine dificil de citit. De ce triunghiulare? Pentru ca 3 e numar mistic, e temeiul, el "exprima o ordine intelectuala si spirituala, intru Dumnezeu, in cosmos sau in om" (Dictionar de simboluri) Si aici, ca si in celelalte incaperi, atarna din plafon o lampa de fier in cruce, care odinioara avea, nu intamplator, si margele de chihlimbar. "Chihlimbarul reprezinta firul psihic ce leaga energia individuala de energia cosmica, sufletul individual de sufletul universal. El simbolizeaza atractia solara, spirituala si divina." Prin grija a doi oameni pasionati, Mircea Colosenco si Jenica Tabacu, au vazut lumina tiparului Protocoalele sedintelor de spiritism - texte inedite, marturie extrem de fidela a preocuparilor bizare din ultimii ani ai vietii lui Hasdeu. Participantii, datele, practicile, confirmarile sedintelor de spiritism din aceasta odaita se regasesc in notatiile lui Hasdeu.

 
Forum » Teorii » Ce parere aveti ? » Castelul IULIA HASDEU
Page 1 of 11
Search:

Copyright 2017 © sixFree website builderuCoz