Conspiracy Theory
[ New messages · Members · Forum rules · Search · RSS ]
  • Page 1 of 1
  • 1
Forum » Teorii » Ce parere aveti ? » Tehnica de lupta a diavolilor
Tehnica de lupta a diavolilor
sixDate: Friday, 2009-11-06, 6:14 PM | Message # 1
There is conspiracy EverywherE
Group: Administrators
Messages: 114
Reputation: 32767
Status: Offline
3.1. Metodele diavolilor

Trebuie sa cunoastem metodele prin care ne lupta diavolii, ca sa prindem curaj si sa biruim pe vrajmasii mantuirii noastre. Avem vrajmasi cu autentic paradis, cumpliti, vicleni, mesteri in uneltiri, puternici, neadormiti, imateriali, care pot sa aprinda cu focul pacatelor Biserica Vie a lui Hristos, care suntem noi, crestinii ortodocsi.

Fiecare dintre noi, cunoscand planurile potrivnicului, se va ingriji sa nu cada in cursa diavolului (1 Tim. 3,7). Multi crestini se intreaba daca exista diavoli si care sunt tacticile prin care acestia inseala pe oameni. Cea mai mare viclenie a diavolilor este sa ne faca sa credem ca ei nu exista.

Multi oameni zic adesea: "Vedeti-va de treaba, nu exista diavoli!" Diavolii ii indeamna sa zica astfel. Ei au interesul sa ne faca sa credem ca ei nu exista, pentru ca asa este usor sa crezi ca nu exista nici Dumnezeu si atunci nu exista nici un criteriu moral si totul este permis.

3.2. Diavolul isi schimba des planul de miscare

Diavolul cerceteaza ce fel de ispita este mai eficace si se potriveste mai bine fiecaruia si pe aceasta o pune in lucrare. Nesuportand infrangerea, isi masoara si cantareste bine fiecare lovitura. carevasazica, intr-un fel se lupta cu incepatorii si in alt fel cu cei crescuti duhovniceste, intr-alt fel cu cei nepasatori si in alt fel cu cei care cred in Dumnezeu. Altfel ispiteste diavolul pe cel bolnav si neputincios si altfel pe cei sanatosi. Altfel se poarta cu cei cinstiti si altfel cu cei vicleni. El stie ca ceea ce vatama pe unul, poate fi de folos pentru altul. Sfantul Atanasie cel Mare spune ca "diavolii, dupa cum ne vor afla, tot astfel se vor face si ei fata de noi".

Avva Isaac scrie: "Este un obicei al diavolului ca sa imparta cu maiestrie atacurile sale impotriva celor cu care se lupta, dupa felul armelor sale si sa-si schimbe ispitele dupa scopul urmarit cu fiecare in parte". Sfantul Isaac Sirul spune ca diavolii lupta diferit pe cei nepasatori si lenesi, fata de cei ravnitori si intariti duhovniceste. Astfel, pe cei nepasatori ii lupta de la inceput cu tarie, ca sa-i cuprinda frica si sa li se para de la inceput calea aspra si greu de strabatut. Pe cei ravnitori nu-i ataca de la inceput, cand ravna lor pentru cele duhovnicesti este mare. Iar cu cei evlaviosi amana lupta pana cand vor cadea in lenevire si atunci ii ataca, micsorandu-le ravna. Trebuie sa luam aminte, caci altfel vom cadea sub loviturile nemiloase ale diavolilor.

Sa nu ne incredem in puterile noastre, caci in orice clipa vicleanul diavol poate exploata slabiciunile noastre.

3.3. Diavolul ne ispiteste la inceput cu pacate mici

Diavolul niciodata nu incepe lupta cu pacatele cele mari. El incearca la inceput sa-l pacaleasca pe om, ca sa comita o cat mai mica eroare. Iuda nu a devenit tradator dintr-o soroc, ci a inceput cu furtul unor mici sume de bani, iar apoi dorind mai mult si fiind ajutat de diavol s-a facut rob al iubirii de bani. Apoi acest pacat a condus la tradarea Mantuitorului Iisus Hristos.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca diavolul de la pacatele cele mici ajunge la pacatele cele mari. Diavolului ii este suficienta o mica slabiciune a noastra, iar apoi, daca cedam ispitelor, isi face salas in sufletele noastre. Sfantul Ioan Scararul, care a descoperit acest viclesug al diavolilor, ne invata: "Multe chipuri are sarpele (diavolul) desfranarii. Pe cei care nu au cunoscut pacatul le spune sa faca numai o proba, ca sa vada cum este acest pacat si apoi sa se pocaiasca. Unii se lasa convinsi sa incerce numai o zi si apoi sa se opreasca. Ei gandesc: Ce voi pati daca voi pacatui o exclusiv termen? Nimic. Nu ma voi pierde numai cu atat. Si astfel fac primul pas. Din nefericire, raul nu se opreste numai aici. Primul pas este astfel facut. Cetatea sufletului este distrusa si puhoi de diavoli pot intra acum si-l vor lupta pe om cu pacatul desfranarii".

3.4. Diavolul exploateaza slabiciunile noastre

Diavolul studiaza cu atentie toate slabiciunile oamenilor si dupa aceasta isi selectiona ispitele. Slabiciunile difera de la un om la altul: unul este inclinat spre lacomia pantecelui, altul spre desfranare, altul spre iubirea de arginti, altul spre mandrie, altul spre lene, altul spre bautura, altul spre nepasare, altul spre necredinta, altul spre manie.

Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca "Avem vrajmasi fara de trup, al caror scop principal este aflarea slabiciuailor noastre, asupra carora sa arunce sagetile sale, ca sa ne doboare in pacate". Iar Sfantul Apostol Pavel ne spune: "Nu dati loc diavolului" (Efeseni 4,27).

Neingrijindu-ne de slabiciunile noastre vom lasa deschisa poarta inimii, iar diavolii vor veni sa ne ispiteasca.

3.5. "Blandetea" diavolului

Vrajmasul mantuirii noastre ne prezinta pacatele ca fiind bune si atragatoare. El stie ca daca ar ataca cu furie de la inceput, crestinii s-ar mobiliza sa lupte impotriva lui.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca "la inceput diavolul arata indulgenta si incearca sa-si implineasca scopurile sale pacatoase cu blandete si se arata cu dragoste fata de crestini". Din acest motiv, diavolul ne prezinta intunericul drept lumina, nefericirea ca bucurie, pacatul ca fapta buna.

3.6. Diavolul lucreaza in ascuns

0 tactica importanta a diavolului este ascunderea. uite de ce multi oameni cred ca nu exista diavoli. Sfantul Clement Romanul spune ca atunci cand diavolii se retrag si se ascund, ravna crestinilor spre virtute scade. Iar daca diavolii s-ar arata in toata uratenia si rautatea lor, atunci oamenii ar incremeni de frica si s-ar feri de ispitele lui.

carevasazica, desi diavolul este fiinta personala, el se ascunde cu grija, pentru ca oamenii sa nu dea importanta si sa fie linistiti.

3.7. Diavolul ne ataca prin surprindere

In viata duhovniceasca, cea mai infricosatoare arma a diavolului este atacul prin surprindere. Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a invatat cum sa biruim aceasta puternica ispita: "Rugati-va neincetat, ca sa nu cadeti in ispita" (Matei 26,41). Prin rugaciune si priveghere, darul Duhului Sfant va patrunde in sufletul nostru si ne va sfinti si astfel va alunga pe diavoli.

Sfantul Apostol Pavel ne spune sa priveghem si sa ne rugam neincetat, "ca sa nu ne ispiteasca Satana din cauza noastra" (1 Corinteni 7,5). Neinfranarea datorita nepasarii noastre fata de cele duhovnicesti este starca sufleteasca de care are necesitate diavolul pentru a stapani sufletul nostru.

3.8. Diavolul ne lupta cu nepasarea

Viata duhovniceasca este o lupta permanenta pentru sfin tirea noastra si orice clipa care trece fara lupta este un pas inapoi. Toate eforturile noastre pentru curatire si sfintire se pot pierde intr-o clipa prin caderea in pacate.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata: "Diavolul, cand afla un suflet molesit si care nu se ingrijeste de ranile pacatelor sale, nu inceteaza sa-l lupte cu aceasta arma". "Antidotul nepasarii este implinirea cu ravna a datoriilor duhovnicesti".

Sufletul care nu-si simte caderea sa duhovniceasca, fie ca nu este interesat de viata cea vesnica, fie ca din cauza ostenelilor nechibzuite este cazut in aceasta cursa a diavolului. Sa ne ostenim duhovniceste, ca sa pazim cetatea sufletului de atacurile satanei, ca sa nu gaseasca la noi posibilitatea de a ne ispiti.

3.9. Amanarea pocaintei

Ai timp sa te pocaiesti! Aceste ganduri le auzim adesea in mintea noastra, prin gandurile pe care ni ie insufla diavolul in mintea noastra, cat si prin cuvintele oamenilor pacatosi.

Ani de zile am fost jucarii in mainile diavolilor, facandu-le pe piac si savarsind pacate. Intr-o zi dar, lumina dumnezeiasca straluceste in noi si ne indeamna la pocainta. Darul lui Dumnezeu ne face sa simtim starea noastra pacatoasa. Dumnezeu ne cheama la pocainta prin ganduri de pocainta insuflate de Sfantul Inger Pazitor si prin duhovnici. Acum intervine dar si diavolul. El lucreaza cu gandurile amanarii, pe care ni le insufla in mintea noastra. Incearca sa ne convinga prin argumente mincinoase: nu ai postit, nu esti invatat, ai timp, ce o sa zica duhovnicul cand va afla pacatele tale? Lasa, sa te indrepti si apoi te vei pocai!

Nici un om nu poate fi dar sigur ca in viitor se va pocai sau ca nu va deceda. Dar diavolul, ajutat de inclinarile noastre spre pacate, de cele mai multe ori reuseste sa castige vointa noastra. Astfel, pocainta noastra este amanata si ocazia inceputului bun si al mantuirii noastre este amanat. Cu trecerea timpului, patimile noastre se vor mari.

Ranile sunt mai usor de vindecat la inceput decat atunci cand s-au cronicizat. Trebuie sa punem de indata in practica hotararea noastra de a ne pocai. Sa facem sa rodeasca prezentul. Sa ne inchidem urechile la povetele viclenilor diavoli, care ne soptesc ca avem timp. Nu! Nu! Nu mai avem timp. asta este adevarul, pe care diavolul cauta sa-l schimbe, pentru a ne insela.

Unui parinte ii soptea diavolul la ureche: "Lasa, ai sa mergi maine sa te spovedesti!" Iar parintele ii spunea: "Nu, astazi ma voi spovedi si maine fie voia Domnului".

3.10. Diavolul se preschimba luand infatisarea vazuta

Din Vietile Sfintilor aflam ca diavolii se arata trupeste. De aceea Duhul Sfant ne avertizeaza ca "Satana se preface in inger de lumina". Sfantul Antonie cel Mare ne spune: "Diavolul staruia ticalosul noaptea, lua chipul unei femei si o imita in tot felul, numai ca sa ma insele. Uneori mi se arata ca un om evlavios. Adeseori se prefac a canta psalmi. Se intampla uneori ca atunci cand citim sa rosteasca dupa noi ca un ecou cele ce au fost citite. Diavolii pot imita orice. Sunt vicleni si gata sa se prefaca si sa se schimbe in toate infatisarile. Ei rad nebuneste si suiera, caci toate le fac si le graiesc si le tulbura si in toate se prefac si pe toate le amesteca, pentru a amagi pe cei simpli".

Vietile Sfintilor prezinta nenumarate exemple despre aparitiile sensibile ale duhurilor rele, care uneori vorbesc, alteori imita diferite animale, iar alteori fac sa se auda tropaituri, suieraturi, blasfemii si vorbe murdare. Si toate acestea cu scopul de a inspaimanta si infricosa pe cel credincios. Stiind toate aceste lucruri, trebuie sa fim foarte atenti si sa nu ne temem.

Sfantul Antonie cel Mare ne sfatuieste sa nu dam nici o importanta unor astfel de mestesuguri diavolesti. Pentru ca diavolii, daca ar putea ceva asupra celor credinciosi, nu ar mai veni cu astfel de mestesuguri, ci i-ar dobori de-a dreptul. Duhurile rele se mistuiesc daca ne rugam cu credinta si smerenie si chemam numele Domnului, insemnandu-ne cu Sfanta Cruce.

3.11. Diavolul ne inseala prin ghicit, vise, prejudecati si superstitii

Diavolul ne inseala prin ghicit, prejudecati, vise si superstitii, care la prima vedere par nevinovate. Dumnezeu, cu multa Sa Intelepciune, a ascuns omului viitorul sau. Iar acest lucru l-a facut pentru a-l feri de o infricosata sursa de neliniste si nefericire. In plus, i-a harazit speranta si l-a incredintat de iubitoarea Sa purtare de grija, cerandu-i sa se lase in grija Sa, cu increderea copilului fata de Parintele Sau.

dar vrajmasul diavol, vrand sa slabeasca si sa micsoreze aceasta incredere, speculeaza cu viclesug capacitatea sa (ca duh ce este asemenea ingerilor) de a cunoaste anumite lucruri, la care omul nu are acces. Mai ales cele referitoare la viitor. Sa nu uitam ca omul este, totusi, mai prejos decat ingerii (Evrei 2,7). carevasazica, diavolii fara sa fie a toate cunoscatori, caci atotstiinta este o insusire numai a lui Dumnezeu, cunosc totusi unele imprejurari legate de cele ce se vor petrece.

Sfantul Antonie cel Mare spune ca, de exemplu, diavolii vad cum ploua torential in Muntii Etiopiei si, in acelasi timp, se pot arata in Egipt, unde prin ghicit si prin vise prevestesc celor creduli umflarea apelor Nilului. Daca un frate de al tau, aflat intr-o localitate indepartata, se va porni sa vina la tine, diavolii care vad si aud acest lucru se vor arata in vis tie si iti vor spune aceasta. Iar cand se va intampla de mai multe ori aceste lucruri, te vei increde in visele si descoperirile tale. Astfel, diavolii, folosind una din insusirile lor, se prefac ca ghicesc si ca spun mai inainte ce se va intampla dupa mai multe zile.

Sfantul Atanasie cel Mare spune ca diavolii "se prefac ca ghicesc", caci in esenta ei nu ghicesc nimic, ci inseala pe oameni cu falsele lor previziuni. Pe termen lung, ei se dovedesc mincinosi, caci mint si nu spun nimic autentic si sigur.

Hrana diavolilor este minciuna. Si chiar atunci cand spun adevarul, o fac de necesitate, ca sa poata apoi sa insele si sa ne robeasca si sa ne prinda in cursele sale.

Sfantul Didim Alexandrinul spune ca "de multe ori diavolul ne inseala, amestecand adevarul cu minciuna". De aceea, noi nu trebuie sa ascultam si sa credem ce spune diavolul si nici cuvintele rostite de cei demonizati. Sa luam pilda pe Domnul Iisus Hristos si pe Sfintii Apostoli, care n-au primit cele ce diavolul le-a ghicit, ca fiind adevarate. Domnul insusi i-a respins pe diavoli, cu toate ca marturiseau despre El un adevar, anume ca este Fiul lui Dumnezeu (Matei 4,1-11).

La fel a facut si Sfantul Apostol Pavel, cu duhul pitonicesc al tinerei din Filipi, care aducea mult castig stapanilor ei, ghicind. Ea spunea adevarul cand striga despre Sfantul Apostol Pavel si Sila: "Acesti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preainalt" (Fapte 16,17). Sfantul Apostol Pavel nu a primit aceste adevaruri, care proveneau de la diavoli. Astfel ne-a invatat sa nu credem in ghicit si prevestiri, care sunt lucrari diavolesti. Si acest lucru, pentru ca nu cumva in adevarul spus de diavol sa fie amestecata si minciuna sa si ca sa ne deprinda pe noi sa nu dam niciodata crezare. Pentru ca nu se cuvine ca noi, avand dumnezeiestile Scripturi si libertate de la Mantuitorul, sa ne lasam inselati de diavoli. Trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca multi vrajitori si ghicitori fac aceste lucrari, folosind cuvinte de evlavie si de rugaciune.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Si lucrul cel mai mare al inselaciunii este ca, atunci cand suntem preveniti asupra acestor inselaciuni, incercam s-o aparam pe femeia enigma spunand despre ea ca este crestina si ca nu spune nimic altceva decat numele lui Dumnezeu. De aceea trebuie s-o uram si mai tare, pentru ca foloseste numele lui Dumnezeu spre ocara".

Nici in vise nu trebuie sa credem, pentru ca visele sunt inselatoare. De foarte putine ori ne vorbeste Dumnezeu prin ele. Diavolii dar ne pot vorbi de multe ori prin ele, urmarind sa ne murdareasca sufletul si trupul. De aceea, Sfantul Ioan Scararul ne zice: "Nimeni sa nu se invovoiasca a se gandi ziua la naluciri visate in timpul noptii, caci si cesta este un scop al diavolilor, ca sa ne murdareasca in timpul starii de veghe cu spurcaciunile visate in timpul noptii". Deci, regula de aur pentru interpretarea viselor este de a nu crede in vise.

Daca Dumnezeu vrea sa ne descopere voia Sa cea Sfanta prin vise, are puterea sa ne-o descopere, trecand peste cenzura noastra (de a nu crede in vise). Sfantul Ioan Scararul ne invata: "Cel ce crede in vise este asemenea celui care alearga dupa umbra sa si incearca s-o prinda". Cand incepem sa credem in vise, dam dracilor dreptul de a ne ispiti si cand suntem treji. Atentie, de asemenea, si la superstitii si la prejudecati. Acestea sunt armele in mainile diavolilor, prin care oamenii devin jucariile lor. Sunt oameni care considera cifra 13 fatidica sau se nelinistesc la strigatul cucuvelei sau la urletul cainilor, sau daca le-a taiat calea o pisica s.a.m.d. Toti acestia, fara sa vrea sau fara sa inteleaga, isi leaga viata, fericirea sau belsugul de anumite persoane sau intamplari, care nu au nici o legatura cu desfasurarea fireasca a vietii. De cele mai multe ori, diavolii aranjeaza astfel lucrurile ca oamenii sa creada in superstitii. Este vorba aici de oameni necredinciosi sau mai putin credinciosi.

De aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune: "Vazand un om oarecare, repede il poti condamna, la indemnul nefast al superstitiei, dar nu vezi cursa diavoleasca ce ti-a fost intinsa. De ce te faci vrajmas fratelui tau, fara nici un motiv justificat? Si nu intelegi cat de mare este batjocura, cat de mare este rusinea si, mai mult, cat de mare este primejdia. De multe ori omul are un cosmar sau vede o pisica neagra sau alte lucruri si crede ca acestea ar anticipa ceva au. Aceasta este o lucrare diavoleasca, pentru ca nu ceea ce crede omul face ziua rea, ci petrecerea in pacate. Prin urmare, cand iesi din imobil, sa te pazesti de a pacatui. Daca vom pacatui, va veni si caderea noastra. Astfel, diavolul nu ne poate vatama. Daca vom pacatui, vom fi sub influenta diavolilor, care ne vor conduce la tot lucrul rau".

Desi Sfanta Scriptura condamna orice fel de prezicere (III Regi 22-29) si este cunoscut ca diavolul este tatal minciunii (Ioan 8,44), se gasesc destui crestini care se ocupa cu ghicitul, cred in vise si prejudecati, lasand prin aceasta ca diavolul sa le conduca viata lor.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata: "Noi dar nu trebuie sa cadem vicleniei diavolilor, ci sa ne indepartam de orice unealta satanica a vrajitoriei, ghicitului, prezicerii sau a superstitiilor. Caci pentru noi este mai de pret sa credem in Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si in invatatura Sa, iar ca arma sa avem Crucea Sa. bucuros este dar si sufletul care cheama numele lui Iisus Hristos in orice necaz, maladie sau trebuinta, pentru ca se va indeparta de la el orice lucrare satanica".

3.12. Diavolii ne ispitesc prin raul natural

Dumnezeu a ingaduit diavolilor sa ne ispiteasca, pentru a incerca credinta si evlavia oamenilor. Raul care exista in lume este de multe ori o arma redutabila a diavolilor, prin care incearca pe oameni. Astfel, diavolul trimitand cele rele oamenilor, adica nenorocidle, bolile, incercarile, mahnirile, reuseste de multe ori sa aduca pe oameni la suparare si deznadejde.

In pilda Evangheliei, cu femeia garbova, se arata putinta diavolului de a chinui pe oameni cu boli. Domnul Iisus Hristos, vorbind despre cei 18 ani de suferinta ai femeii, spune ca satana a legat-o cu aceasta (Luca 13,11). Din nefericire, diavolul ne razboieste tot timpul cu cele rele: mahnirile ne coplesesc, bolile ne cerceteaza, moartea bate la usa, nereusitele ne incearca, visurile ne sunt spulberate, sperantele zdrobite, biciul incercarilor ne loveste fara mila. Iar noi, in fata greutatilor vietii si, mai ales, din cauza nelinistii, neputintelor si descurajarilor, ne pierdem nadejdea si credinta. Iar pentru aceste lucruri ne certam cu Dumnezeu, il hulim, il ocaram, ii cerem socoteala. Alaturi de noi, diavolul se bucura de aceste reusite ale lui.

Trebuie sa fim cu luare aminte pentru a infrunta greutatile vietii, caci diavolul pandeste tot timpul, ca sa exploateze momentele grele ale vietii prin care trecem. Diavolii ne ataca mai ales cand Dumnezeu ingaduie sa fim ispititi, pentru cresterea noastra duhovniceasca. Prin gandurile insuflate ne impinge la vrajmasie cu Dumnezeu si urmareste sa ne indeparteze de El, ca dupa aceasta sa devenim prada usoara pentru ei.

Sunt boli care apar datorita firii noastre slabite fata de microbi. Alte boli sunt datorate pacatelor noastre. Alteori, diavolul intra in trupurile oamenilor si le suge puterea, din sanatoase facandu-le bolnave si chircite.

Cuviosul Nil Ascetul Spune: "Sunt carevasazica diavoli care intra in trupul omului si in toate madularele lui si ii sug puterea, lasandu-le circa fara vlaga. Si aceasta se intampla cu toate ca in trup nu se afla nici o maladie". De aceea, in orice maladie trebuie sa alergam in primul rand la Sfintele Taine si la rugaciunile Bisericii. Si nu numai la Sfantul Maslu, ci si la rugaciunile speciale pentru vraji, deochi, farmece, cosmaruri, insomnii, precum si orice rele care ii bantuie pe oameni.

Puterea lui Dumnezeu este infinit mai mare decat a diavolilor, iar omul care se roaga lui Dumnezeu va putea sa scape prin puterea dumnezeiasca de orice rau cu care satana incearca sa ne chinuie.

3.13. Furnico-leul

Furnico-leul este tactica de miscare a diavolului. La inceput diavolul este mic si neobservat, ca o furnica, iar dupa o perioada de timp devine mare si infricosator ca leul (1 Petru 5 8).

Furnico-leul este, de fapt, pacatul, asa cum ni-l prezinta diavolul. La inceput, inainte de a pacatui, diavolul ni-l prezinta mic, cat o furnica, fara insemnatate si fara consecinte. Se straduieste, ajutat de patimile noastre, sa ne prezinte pacatul ca fiind mic si fara nici o gravitate. Iar dupa ce am pacatuit, ni-l arata ca un leu, mare si infricosator. Si acest lucru il face pentru a ne arunca in deznadejde si a ne convinge ca nu mai este sansa de pocainta si, deci, de mantuire. Toti am avut de suferit de pe urma acestei arme diavolesti.

La inceput, diavolul iti pune in gand sa calci o porunca dumnezeiasca. De exemplu, sa desfranezi. Ajutat de pofta ta spre desfranare, atacul diavolului incepe sistematic. Daca omul nu i se impotriveste prin post, rugaciune, smerenie, spovedanie si Sfintele Taine, diavolul ii spune: "Nu te enerva, nu esti tu primul nici ultimul care greseste. Si apoi ce mare pacat, astazi toti pacatuiesc. Mai tarziu te vei pocai". Astfel de atacuri foloseste diavolul, ca sa para mai mic pacatul si fara insemnatate.

Dupa ce ai pacatuit, diavolul te aduce la deznadejde spunandu-ti ce lucru infricosator ai facut. Cum ai sa te duci la duhovnicul tau sa-i spui ca ai gresit. El, care te stie atat de bun si curat? Ai calcat porunca lui Dumnezeu si pentru aceasta vei fi canonisit. Pentru tine nu mai este iertare si mila. Nu mai ai sansa de mantuire. Mai bine distreaza-te si pacatuieste in continuare. Ingreunandu-ti sufletul cu pacate, pierzi astfel sansa pocaintei si a mantuirii.

De aceea este necesitate de mare atentie. In esenta nu exista pacate mari sau mici, usoare sau grele. Toate pacatele sunt pacate. Cine a gresit intr-o exclusiv porunca dumnezeiasca, s-a facut vinovat de toate poruncile dumnezeiesti (Iacob 2,20). Deci, nu trebuie sa consideram unele pacate mici si altele mai grele. Aceasta metoda de deosebire a pacatelor este de la diavol. Orice calcare a poruncilor este de la diavol. Orice calcare a poruncilor dumnezeiesti este pacat. Bine este sa nu pacatuim, pentru ca orice pacat este uraciune inaintea lui Dumnezeu si manie pe Dumnezeu. Iar daca am pacatuit, sa ne ridicam imediat, sa ne rugam, caci mila lui Dumnezeu este nemasurata.

3.14. Diavolul inseala prin erezie si necredinta

Credinta putemica dreapta(ortodoxa) si faptele bune crestine mantuiesc pe om. Dimpotriva, credinta ratacita, eretica si care se sprijina pe nascociri omenesti si diavolesti si care nu cunoaste Sfintele Scripturi, nu foloseste si nu mantuieste.

Sfantul Atanasie cel Mare spune: "Diavolul, care in uraciunea rautatilor lui, a nascocit ereziile, se foloseste de cuvintele
Sfintelor Scripturi ca de un acoperamant, pentru amagirea celor naivi, semanand iti ele otrava sa sufleteasca". Ca urmare, credintele eretice si gresite, care se impotrivesc invataturii Bisericii Ortodoxe sunt piedici infricosatoare pentru mantuirea sufletelor noastre si arme putemice ale diavolilor. Prin necredinta, diavolul intinde curse mai ales celor invatati, care se incred in ei insisi. Diavolul se prezinta in fata lor cu stiinta si filozofia si le aduce necredinta.

Oare nu-i vedem pe astfel de oameni langa noi? "Cine a vazut ceea ce spun Sfintele Scripturi?" intreaba cei necredinciosi. uite ganduri si intrebari insuflate de diavoli oamenilor care au deja o inclinare spre necredinta.

Sfantul Apostol Pavel scrie: "Dunmezeul acestui veac (diavolul) a orbit mintea necredinciosilor, ca sa nu le lumineze lumina Sfintei Evanghelii slava lui Hristos".

3.15. Oamenii pacatosi sunt slugile diavolilor

Diavolul este imparatul acestei lumi a pacatelor. El are in aceasta lume slujbasii sai (Ioan 12,31). Vrajmasul mantuirii noastre se lupta pentru pierderea sufletelor omenesti si a avut intotdeauna ucenici, cu voia sau fara voia lor. Astfel de oameni, gata oricand sa faca voia diavolului, sunt nenumarati, atat tineri, cat si varstnici, barbati si femei. uite numai cateva exemple: sotul tiran, aspru, betiv si desfranat, care alunga pacea si dragostea din familia sa; o femeie ispititoare, care umbla sumar imbracata pe strada, smintind pe oameni cu pacatul desfranarii; un om de stiinta sau de cultura, necredincios sau eretic, care prin scrierile sale, prin cuvintele sale varsa otrava necredintei si a ereziilor in sufletele cititorilor; omul bogat, care cu ajutorul banilor corupe constiintele; tatal si mama, care prin educatia atee, eretica si imorala pe care o dau copiilor ii conduc pe acestia in mrejele pacatelor si spre pierderea sufletelor

Sa luam aminte la noi insine, ca nu cumva sa ajungem vreodata unelte ale diavolilor, cu voia sau fara voia noastra si sa contribuim astfel la pierderea sufletelor semenilor nostri. Caci va veni intr-o zi clipa in care vom da seama de sufletele care s-au pierdut in infern din cauza noastra. Dumnezeu ne va spune atunci:
"Sangele lor din mana ta se va solicita" (lezec. 3,20).

Tot Mantuitorul nostru ne-a invatat: "Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7,15). Iar Sfintii Apostoli ne-au invatat: "Nu dati crezare oricarui duh. Ci cercetati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume" (1
Ioan4,l).

Avand o astfel de porunca de la Dumnezeu, trebuie sa ne ferim de orice legatura cu duhurile necurate (de astrologi, vrajitori, magi, senzitivi, contactanti ai OZN, prezicatori, bioenergeticieni, radiestezisti) etc. Chiar daca demonul se preface ca spune prin ei adevarul, noi cunoscand scopurile pe care le urmareste el, sa le respingem, aducandu-ne aminte de cuvintele Sfintelor Scripturi: "Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu istorisesti dreptatile Mele" (Ps. 49,17).

3.16. Diavolul ne lupta cu deznadejdea

Ca sa pacatuiesti este cel mai usor. Rar si greu lucru este a te pocai si a te mantui. Multe pricini contribuie la aceasta: nepasarea, rusinea, lipsa de interes. Si astfel omul ramane cazut in pacate, departe de mantuirea sa.

Pocainta noastra se sprijina pe nadejdea ca Dumnezeu, prin marea Sa milostivire, isi va deschide cu dragoste bratele sale, primind pe fiul cel pierdut, care se intoarce din tara pacatului, in imobil Tatalui Sau. Lipsit de aceasta speranta, omul pacatos se simte parasit de Dumnezeu si neputincios, renuntand la lupta de a se elibera de pacatele sale, care il apasa. lar greutatea pacatelor sale creste in fiecare zi si starea sa sufleteasca se inrautateste. Odata cu pierderea nadejdii sale in Dumnezeu, omul isi pierde si mantuirea, pentru ca ramane incatusat pacatului, rob al satanei, care il conduce la tot lucrul rau si aceasta impotriva
bunavointei lui Dumnezeu, care vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevamlui sa vina (1 Tim. 2,4).

Arma deznadejdii este extrem de eficace pentru diavoli, caci deznadejdea va sluji.intotdeauna de sfetnic rau omului. Ea ii inchide omului calea intoarcerii la Dumnezeu si il sileste sa ramana impotmolit in mlastina pacatelor. Dar cum lucreaza diavolul? El sopteste la urechea fiecarui om pacatos: "uite tineretea ti-ai pierdut-o in pacate, toata viata ta ai facut numai rele, desfranari, hotii, minciuni, iubire de arginti, betii, ai mintit, ai jurat, ai hulit pe Dumnezeu. Ce speranta de mantuire ai? Esti pierdut! Cel putin mai distreaza-te, cate zile mai ai de trait pe pamant".

Astfel urmareste diavolul sa adanceasca pe om si mai mult in pacate, sa faca inima noastra locas al diavolilor si sa ne indeparteze de Dumnezeu.

Atitudinea noastra trebuie sa fie alta. Ai pacatuit? Trebuie sa-ti para rau de pacatele savarsite si sa te ridici si sa te intorci la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca "diavolul are cea mai mare bucurie cand omul cade in deznadejde, mai multa decat atunci cand pacatuieste".

Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti ne arata cat de bun si iubitor de oameni este Dumnezeu, ca sa ne dea speranta si curaj, sa ne ridicam din robia pacatelor. De fiecare vreme cand sovaim sa ne pocaim si ramanem in deznadejde, bucuram pe diavoli si ne facem robii lor. Trebuie sa scapam de aceasta cursa a diavolilor (II Tim. 2,26). Sa nu ne lasam stapaniti de deznadejde, caci deznadejdea se naste din multimea pacatelor, din ingreunarea constiintei si din nesuferita mahnire sau din mandrie si din ingamfare, dupa cum ne spune Sfantul Ioan Scararul.

Aceasta stare de deznadejde nu este placuta lui Dumnezeu, iar Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti ne-o prezinta ca pe o stare sufleteasca periculoasa. Numai diavolul se bucura de deznadejdea omului. Orice gand de deznadejde este de la cel viclean.

Sfantul Ioan Scararul spune: "Nimic nu se compara cu indurarea lui Dumnezeu. De aceea, cel ce deznadajduieste, s-a injunghiat pe sine".

3.17. Diavolul ataca pe oamenii izolati

Oamenii izolati, care se sprijina pe ei insisi, care nu se sfatuiesc cu alti oameni, sunt cel mai usor de atacat si de doborat de diavoli. Intarirea reciproca a doi sau mai multi frati este o arma infricosata impotriva diavolilor. Oamenii uniti duhovniceste, care se ajuta si se intaresc reciproc, cad foarte greu in cursele diavolilor. Vrajmasul mantuirii noastre stie ca "unde sunt doi sau trei adunati intru numele Domnului, acolo se afla si Hristos in mijlocul lor" (Matei 18,20) si de aceea ii urmareste pe cei izolati, pentru a-i ataca. Deci, trebuie sa pastram in permanenta legatura duhovniceasca cu Hristos, cu Biserica si cu semenii nostri.

Crestinii, care sunt uniti duhovniceste cu Hristos si cu semenii lor cand se roaga impreuna, se ajuta unii pe altii si muncesc impreuna, iar harul lui Dumnezeu ii pazeste de sagetile diavolilor. Cele mai multe cazuri de sinucidere sunt semnalate la oamenii care se despart de Biserica si traiesc izolati. Datoria noastra este foarte clara: Nu vom ingadui diavolului sa ne piarda cu inselaciunea sa.

Sa ramanem credinciosi in cele ce am invatat si de care suntem incredintati din Sfintele Scripturi si invataturile Sfintilor Parinti (11 Tim. 3,14). Pentru ca aceste lucruri sunt spre folosul mantuirii noastre si al dobandirii vietii celei vesnice.

3.18. Diavolii ne ispitesc cu cele de-a dreapta

Daca vede diavolul ca armele sale pline de rautate si de pacate nu au reusit, atunci ne ataca cu mandria. Omul care cedeaza acestui mare pacat este stamit de orgoliu si, astfel, din cel mai inalt om duhovnicesc va ajunge cel mai pacatos. Daca, de exemplu, ne luptam cu diavolii si nu cedam ispitelor lor, ei isi schimba metodele si ne ataca cu cele de-a dreapta, cu mandria. Astfel, iti va sopti la ureche: "Bravo! Esti un luptator virtuos. Meriti laude!" Este dar glasul diavolilor, care sunt invatatorii ingamfarii.

Dar aceasta metoda poate fi utilizata si in alt mod: Diavolul vine si sadeste in om dispozitia pentru o ravna foarte mare, adica ne indeamna sa ne nevoim, spre cele ce depasesc puterea noastra (post peste masura, somn putin, priveghere de toata noaptea). Sfantul Ioan Scararul ne lamureste: "De multe ori scopul vrajmasilor nostri este sa ne indemne la cele mai presus de puterea noastra, ca, descurajandu-ne (sau imbolnavindu-ne), sa lepadam si cele dupa putere si sa prilejuim rasul cel mai mare al vrajmasilor nostri". Sfintii parinti ne invata ca tot ceea ce este peste puterea noastra este de la diavoli. De exemplu, daca tinem post aspru, fara binecuvantarea duhovnicului, ne putem imbolnavi cu trupul si nu mai putem munci pentru fapta buna crestina, necesara mantuirii noastre.

Pentru toate lucrurile este un timp, iar drumul virtutilor are si el anumite legi. Diavolul ne indeamna sa le calcam, sa urmam, adica, cele mai presus de puterile noastre. Iar rezultatele? Nereusind, ne imbolnavim, deznadajduim, scade ravna spre virtute si in cel mai rau caz ne putem imbolnavi psihic.

Alt mod in care se manifesta ispita diavolului de-a dreapta este lepadarea dojanei. Vrajmasul nostru ne glorifica pentru izbanzile noastre; ne inalta pe culmile mandriei si ne arata pe ceilalti oameni neinsemnati, pacatosi si prosti. Fariseul din noi va cugeta: "eu nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri" (Lc. 18,11). Si astfel se intampla ceea ce spune Sfantul Ioan Scararul: "Dracii ne silesc fie sa pacatuim, fie, daca nu pacatuim, sa judecam pe cei ce pacatuiesc, pentm ca prin lucrul cel de-al doilea sa patam pe cel dintai".

Prin judecarea aproapelui nostru ne indepartam de Dumnezeu si pierdem astfel plata pentru virtutile pe care le avem. Aceste viclenii ale diavolilor sunt arme redutabile impotriva crestinilor si a celor ce sporesc duhovniceste. Pe acestia, diavolul ii prinde in mrejele sale, fie prin mandrie, fie prin judecarea aproapelui. Cu autentic, vrajmas infricosator este diavolul.

Sa stam bine! Sa stam cu frica, sa luam aminte!

3.19. Cele patru atacuri ale diavolilor in preajma mortii omului

a) Primul atac al diavolilor este asupra credintei. Satana seamana ganduri de indoiala si de necredinta in mintea omului.
Crestinul trebuie sa se insemne cu Sfanta Cruce, sa se roage lui Dumnezeu cu smerenie si sa-i raspunda: "Mergi inapoia mea Satana, tata al minciunii, pentru ca eu cred ce spune Dumnezeu, iar nu ce spui tu si cei asemeni tie";

b) Al doilea atac este asupra deznadejdii. Prin aceasta ne infricoseaza cu pacatele pe care le-am facut, spunandu-ne ca nu mai avem speranta de mantuire. Noi sa ne aducem aminte ca Dumnezeu este milostiv si poate ierta pacatele noastre;

c) Al treilea atac al diavolilor in preajma mortii omului este cu slava desarta. Prin aceasta ne indeamna sa avem incredere in faptele noastre. Noi sa ne aducem aminte ca toate faptele bune le-am facut numai cu ajutoml lui Dumnezeu;

d) Al patrulea atac este cu inchipuirea de sine. La multi crestini, inainte de moarte, diavolii se arata in chip de ingeri luminati si alte naluciri (2 Cor. 11,14). In aceste clipe trebuie sa ne smerim si sa-i zicem: "Prefa-te ticalosule in intunericul tau. Eu nu sunt vrednic de astfel de aratari".

Dumnezeu, care se afla in noi de la Sfantul Botez, este mai putemic decat diavolul.

Diavolul dispune de arme puternice si nenumarate si ne ataca cu mare furie, pentru a ne birui. Dar nu trebuie sa ne speriem de atacurile diavolului atata timp cat ne aflam aproximativ de Dumnezeu cel Atotputernic. Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a facut om "ca sa strice lucrarile diavolului" (Ioan 3,8) si sa izbaveasca pe cei care "frica mortii ii tineau in robie toata viata" (Evr. 2,14-15).

Cand Domnul nostru Iisus Hristos a coborat la infern, El a desfiintat imparatia iadului si a eliberat pe cei detinuti acolo de diavoli. Sfantul Antonie cel Mare ne spune: "Se cuvine sa nu ne temem de atacurile lui si de sagetile lui arzatoare si de vicleniile lui lucrate de mestesugita lui minte. Toate acestea nu sunt nimic inaintea puterii lui Dumnezeu, Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care numai rostind numele Lui cu credinta si cu evlavie, pune pe fuga toata ostirea diavolilor". Aceasta intrucat Dumnezeu ne-a incredintat ca "mai mare este Cel ce este in voi, decat cel din lume" (1 Ioan 4,4). Alaturi de Dumnezeu cel Atotputemic ne facem si noi putemici. Si astfel si noi smeritii si neputinciosii avem curajul sa ne aruncam in lupta si sa ne impotrivim vrajmasilor diavoli.

La Sfantul Botez am fost intrebati: "Te lepezi de satana si de toate lucrurile lui si de toti ingerii lui? De toata slujirea lui?" Iar noi am raspuns: "Ma lepad!" Iar apoi: "Te unesti cu Hristos?" Si noi am raspuns: "Ma unesc!" Cu cat vom fi mai sfinti, mai apropiati de Dumnezeu, mai uniti mistic cu Hristos, cu atat diavolii vor fi mai departe de noi, iar atacurile lor vor fi mai neputincioase. Iar cu cat vom fi mai uniti cu lumea si cu pacatele, cu atat diavolii vor fi mai apropiati de noi si noi vom fi slujitorii lor. Sfantul Apostol Ioan ne spune: "Cel ce s-a nascut din Dumnezeu se pazeste pe sine si cel viclean nu se atinge de El" (1 In. 5,18).

 
Forum » Teorii » Ce parere aveti ? » Tehnica de lupta a diavolilor
  • Page 1 of 1
  • 1
Search:

Copyright 2018 © sixFree website builderuCoz