“Scaunele si ustensilele din bucatarie se ridicau singure in aer, ca minuite de maini nevazute”

Locul a fost dintotdeauna cunoscut pentru manifestarile paranormale. "Hanul asta se spune ca a fost bintuit de cand a fost construit, pe la inceputurile lui 1800. Se spune ca multi dintre contrabandisti si-au reglat conturile intre zidurile acestui han si multe fantome il bintuie", sustine M. G. O fosta angajata la han. De-a lungul timpului mai multe schelete si resturi de schelete au fost descoperite prin pivnitele si dependintele hanului, dar toate au fost considerate ca apartinind unor osteni morti inainte de construirea cladirii. Mai multi clienti care au fost oaspeti la han in ultimi zeci de ani sustin ca au vazut acolo lucruri incredibile.

Ei spun ca nu o data, scaunele si ustensilele din bucatarie se ridicau singure in aer, ca minuite de maini nevazute. Nu o data, clienti fideli ai hanului au reclamat ca au fost loviti de farfurii si castroane si chiar de scaune, fara ca prin apropiere sa fie cineva. In luna octombrie a anului trecut, mediumul F.T. A fost, pentru mai multe zile, invitat special al patronului, care dorea sa puna capat, o data pentru totdeauna, birfelor si zvonurilor privind existenta fantomelor. Si totusi, romanii intelepti au spus candva ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg...

Ultima calatorie

"Chiar de cand am trecut pragul hanului, am simtit o senzatie neplacuta in preajma mea. Simteam ca sunt urmarita de cineva sau ceva rau. Era clar ca cel care ma urmarea nu ma voia in locul acela", ne-a declarat mediumul. “Mai avusesem eu de-a face cu spirite rele, dar de data asta era altceva. Acesta incerca sa ma indeparteze de han, ca si cand stiam pentru ce venisem acolo. Dar nu asta era cel mai ciudat lucru, ci faptul ca simteam mai multe prezente acolo, de diverse puteri si virste”.

Timp de citeva zile, F.T. a incercat sa intre in legatura cu spiritele din interiorul hanului, dar ceva se interpunea permanent si nu putea sa comunice. A reusit doar sa afle ca erau nu mai putin de 42 de spirite ratacite, dintre care trei apartineau unor copii. Una dintre fantome era a unui baietel de sapte ani, care murise de moarte crunta. Baietelul era dornic sa comunice cu mediumul, dar de fiecare data aparea acel spirit rau si rupea legatura.

“Am plecat, pentru ca nu eram pregatita cu tot ce trebuia ca sa eliberez spiritele, cu promisiunea ca ma voi intoarce”. Si asa s-a si intimplat, pe 8 decembrie F.T. intorcandu-se iarasi la han, de data asta insotita de alte doua prietene, de asemenea mediumuri foarte cunoscute in Romania. De data asta lucrurile au avansat. Cele trei femei au reusit sa comunice cu toate spiritele.

“Baietelul de sapte ani se numea Mitica si fusese singur la parinti. Traise in perioada imediat urmatoare primului razboi mondial iar intr-una din zile, poposise impreuna cu parintii sai si doua verisoare mai mari, la hanul respectiv. Adultii au fost ucisi cu bestialitate de doi crimanali, iar copii au fost maltratati si au saturat poftele animalice ale acelor indivizi certati cu legea. Cei trei copii au fost legati cu sirma ghimpata si tiriti intr-o pivnita a hanului, unde au fost batuti si taiati pe rind de crimanali. Durerile micutilor si sangele care le curgea din rani nu stirneau mila ci poftele animalice ale acelor degenerati. Dupa ce i-au tinut aproape nemincati mai multe zile, odiosii asasini i-au strangulat. Pe fete le-au ciopirtit si le-au ingropat partile din corp in mai multe locuri, iar pe baietel l-au zidit, pur si simplu, intr-un hodin. “Mitica spunea ca familia sa locuia undeva pe langa Valenii de Munte si ca tatal sau se ocupa cu comercializarea fructelor.

Si atunci venise la Bucuresti ca sa incheie niste contracte si sa ridice niste bani de la banca. A tras la han, cum facea de obicei de fiecare data cand ajungea in Capitala si-si luase si familia ca sa le arate si lor Bucurestiul si sa-i bucure de tirgurile care inca se mai tineau la vremea respectiva. Nici unul nu s-a mai intors din calatoria respectiva.

Portretele spiritelor

La un moment dat, cele trei mediumuri au avut o idee geniala. Au apelat la un artist plastic, un pictor de al carui talent se mai folosisera si cu alte ocazii. Pe baza descrierilor spiritului, comunicate direct mediumurilor, pictorul a schitat un portret al micutului si al unuia dintre ucigasi. Ucigasul purta o salopeta cenusie si avea un cojoc din blana de oaie si cizme de cauciuc. Parul il avea cret si deasupra ochiului sting avea o crestatura, rana ramasa in urma unei lupte.

Cat despre baietel, acesta era putin mai mic decat cei de virsta lui. In picioare purta ghete de lac, avea pantaloni de stofa, o camasa rosie si un surtuc cu inflorituri. Nici unul dintre portretele realizate de artist nu aveau chip si ochi.

“Asta din cauza ca spiritele respective nu-si mai pot privi chipul in clipa in care au murit si au parasit trupurile fizice. Ei nu se mai pot intoarce inlauntrul lor, pentru ca viata anterioara nu le mai apartine. Urmeaza sa patrunda intr-o alta, unde vor avea un chip nou”, sustine F.T. “Am incercat sa facem si portretele altor spirite, dar legaturile cu acestea erau extrem de slabe si nu am reusit”.

Pe baza descrierilor lui Mitica, s-a trecut la verificarea intregii povesti. Cu acordul patronului, o echipa de muncitori a sapat in doua dintre pivnite si a darimat o parte din caminul unui semineu. Au fost descoperite o parte din talpa pantofilor pe care micutul sustinea ca ii avea in picioare la data comiterii crimei, o bucata de postav negru cu flori brodate, asa cum era surtucul pe care micutul il descrisese ca l-ar fi purtat si, lucru si mai ciudat, o bucla din parul micutului.

Chiar si asa, spiritul micutului sustine ca trupul sau s-ar afla in continuare intre zidurile hanului, dar nu poate identifica locul cu exactitate, dar ca alte incaperi au fost darimate de mult si nu le mai poate identifica.

Apoi, in timpul celui de al doilea razboi mondial, la han se pare ca au avut loc mai multe morti violente, mai mult sau mai putin ciudate. Astfel, trei dintre fantome sustineau ca au fost ucise de un dezaxat si ca trupurile lor ar fi fost arse intr-un camin, disparnd orice urma a abomanabilei fapte. Nici unul nu putea intelege de ce a fost omorit si nici nu a apucat sa-si vada ucigasul, acesta actionind in timpul somnului. Cei trei apartineau aceleiasi familii, dar se pare ca mortile nu au avut nici o legatura una cu cealalta.

“Ii auzeam cum tipa si apoi se facea liniste”

Pe rand, mediumurile au reusit sa vorbeasca cu fiecare spirit in parte. Cele mai multe erau nedumerite de existenta lor si pareau speriate. “Teama lor o simteam permanent si cele mai multe fugeau dupa ce incepeau sa vorbeasca. Ii auzeam cum tipa si apoi se facea liniste. Dupa care, nu o data, am simtit fiori reci de-a lungul coloanei si mii de ace imi intepau palmele si fruntea, ca si cand cineva incerca sa intre in mine”.

Timp de mai multe zile, F.T. a acuzat dureri abdomanale crunte si a varsat fiere. “Daca nu erau cele doua prietene ale mele, nu cred ca as fi rezistat. Spiritul era de o violenta nemaiintilnita de mine si de o rautate deosebita. Patru zile m-am luptat cu el pana a acceptat ideea ca sunt mai puternica decat el. Atunci a abandonat lupta si a facut ceea ce i-am spus eu. Pentru ca si in lumea spiritelor, e ca la noi, cel mai puternic il poate obliga pe cel mai slab sa faca anumite lucruri. Eu l-am trimis spre lumana si sunt sigura ca s-a eliberat de pacate si de suferinta”.

Pe durata celor patru zile de lupta spirituala, F. T. a aflat ca ucigasul traise cele doua razboaie mondiale. Era un psihopat sado-masochist, care ucisese 25 oameni in chinuri groaznice, doar pentru a simti acea placere perversa in momentul in care ii chinuia. De profesie era tirgovet si isi avea negotul in tirgul Oborului, unde toata lumea il aprecia ca pe un comerciant de treaba si saritor la nevoie. Nimeni nu l-a banuit vreodata de savirsirea vreunei fapte rele, mai ales ca era casatorit si avea el insusi copii si ulterior chiar si nepoti.

Intre anii 1938 si 1943, se inhaitase cu un alt dezaxat si se “distrau” impreuna. In cele din urma, tovarasul sau l-a ucis si l-a ars, ca pe victimele lor nevinovate. De atunci spiritul nu a mai avut liniste si se pare ca cele mai multe manifestari violente din han il aveau la origine pe el.

“A fost ultimul spirit pe care l-am eliberat, pentru ca fugea de fiecare data cand vedea ca nu reuseste sa invinga. A trebuit sa-i intindem o capcana si ne-am luptat cu el timp de patru zile si trei nopti. Nu va puteti inchipui cit de cumplit a fost! Pur si simplu, nu o data am vrut sa renunt si daca nu le aveam pe cele doua prietene ale mele sa ma sprijine, in mod sigur asta as fi facut. Singura nu as fi invins spiritul”.

N.R. Multumim pe aceasta cale domnului G.T., patronul actual al hanului, care a avut amabilitatea sa ne puna la dispozitie materialele pentru articolul de mai sus. Desi nici acum nu este foarte sigur ca ceea ce s-a intimplat la hanul sau este adevarat, domnia sa sustine ca de la plecarea mediumurilor, dupa sedintele de eliberare ale spiritelor, nici un obiect nu s-a mai deplasat de unul singur prin han si nimeni nu a reclamat vreo fapta mai ciudata.