In urma cu sute de milioane de ani, tot ce exista pe planeta avea niste proportii uriase. De la imensii dinozauri si alte reptile asemanatoare lor si pana la ferigile si copacii din care se hraneau si care, se pare, atingeau cu mare usurinta inaltimile batrinilor sequoia. Cercetatorii au pus dimensiunile uriase pe seama densitatii stratului de ozon, care era de sapte ori mai mare decit la ora actuala. Dar a urmat catastrofa meteorica si uriasii stapini ai lumii au eclipsat, pierzind puterea definitiv in fata noilor specii, mai mici, dar mai mobile si mult mai adaptabile la schimbarile climaterice.

Cu putina vreme in urma, cercetatorii francezi si cei români descopereau in Bazinul Hategului urmele unor dinozauri ciudati, asa numitii dinozauri pitici, care cu greu puteau ajunge la 1, 5 metri inaltime. De atunci s-au spus multe si s-au facut si mai multe, oamenii din zona incercand, care mai de care sa descopere oase sau chiar oua de dinozauri. Ba unii sunt convinsi ca daca or sa gaseasca mai multe oua de dinozauri si le pun la incubator or sa iasa din ele micile progenituri. Prin comertul subteran cu oase de dinozauri, a intrat si domnul Aurelian Dobrescu in posesia unui ou de dinozaur. A platit pe el 1.500 $ dar nu-i pare rau, pentru ca stie ca valoarea intrinseca a oului e mult mai mare. “Am vrut sa le dau oamenilor mai mult, dar m-am gandit ca stric pretul pietei. Le-am dat cit mi-au cerut si toata lumea a fost multumita.” Cel putin asa parea atunci. Pentru ca necazurile au inceput abia mai tarziu sa apara.

Oul ciudat

Oul si-a ocupat un loc binemeritat in camera care adaposteste biblioteca domnului Dobrescu. Camera e spatioasa si este dotata cu o biblioteca imensa din lemn de nuc, veche de 120 de ani, care adaposteste o serie de editii rare atit din colectiile românesti cit si din aparitiile editoriale straine. Printre multe altele, cunoscatorii pot sa vada o biblie scrisa la Paris, in anul 1884, invelita in piele rosie si avind paginile gravate manual. Singura, Biblia reprezinta o avere imensa. Aici, in acest habitat de colectie, si-a gasit locul si oul de dinozaur, protejat de un bazin facut din sticla securit.

Si totusi, necazurile au intrat pe usa bibliotecii o data cu oul de dinozaur. La o saptamana dupa ce a fost adus, un incendiu izbucnit pe neasteptate a distrus un corp de biblioteca cu tot cu carti, paguba insumand aproape un miliard de lei. Apoi domnul Dobrescu a inceput sa constate ca de fiecare data cand era in biblioteca, il cuprindea o stare de neliniste si molesala, in acelasi timp. “Pana atunci biblioteca era locul meu de retragere, locul unde imi incarcam bateriile. Dintr-o data, totul s-a schimbat. Ajunsesem aproape sa nu-mi mai doresc sa vin in biblioteca. Plus ca, ori de cite ori luam oul in mina, ma treceau fiori si simteam cum ma parasesc puterile. Puneam totul pe seama emotiei de a tine in mina ceva vechi de peste o suta de milioane de ani, dar nu era asa.”

Fugarita de un dinozaur carnivor

Si ceilalti prieteni apropiati ai domnului Dobrescu care il vizitau in biblioteca au inceput sa se planga de aceleasi simptome. Iar cei care, in afara sa, au luat oul in mina s-au imbolnavit brusc, fara o explicatie logica.

“Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si noaptea. Timp de aproape o saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa urla.”

Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a pus mina pe oul de dinozaur, a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit omul se ridica din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in ultima clipa.

“Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci cand era sa aiba accidentul, el nu vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o cimpie verde, imensa si plina de flori.”

Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si l-a vindut la o licitatie pe Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca evolutia celor care au cumparat oul, dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar, totodata, nu vrea sa dea nici o explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si propriul destin.